Postări

Se afișează postări din martie, 2017

Clopotul… sună

Imagine
“Era o vară stranie
pentru nimic în lume
pe masa festivă
nu ştiu de unde şi până unde
a doua zi dimineaţă, la ora şapte
mă tot rugasem de Buddy
bineînţeles
domnul Willard
- Aşa mă bucur c-or să moară
chipul din oglindă
camera de aşteptare a doctorului Gordon
spitalul privat
- Normal că maică-sa l-a omorât
era întuneric beznă
cadillacul negru
camera lui Joan
- A dat norocul peste tine
- Esther
- Am să mă fac psihiatru!
un strat nou de zăpadă…

… am păşit în încăpere. “

Eshter a păşit, Sylvia nu.
De ce? De ce te-ai lăsat pradă nesomnului
De ce ai lăsat frigul să te îmbrăţişeze?
- Fiindcă eram singură, nu aveam decât propria-mi tăcere!
Dar cum rămâne cu poezie?
- Un fir de praf…

Ne dezintegrăm aiurea în zborul nostru
către infinitul ceresc
care se poate (sau nu) să ne înghită,
mântuire, mântuire pentru sufletele amare
şi bolnave… însingurate,
moartea oferă alinare…
e plăcut să te legene vântul
atunci când atârni de un copac
e plăcut să dormi
atunci când somniferele-ţi curg prin vene
e plăcut să taci
atunci când pielea ţi s-a …

Sincopatie

Imagine
Dezvoltare ascendentă…

Surprinzi universul în palmele tale,

te-ntinzi către stele
şi gâdili razele de soare care au fost
şi nu mai încălzesc pământul
pe care am călcat amândoi, demult…

Dezvoltare transcendentă…


Ne cunoaştem după cristalin,

pe lentilă ai înscris fiecare cuvânt citit,
fiecare gând vorbit,
sentimentele ţi le-ai ascuns pe limbă
şi le-nghiţi de parcă ar fi medicamente 
contra fericirii.
De ce-ţi asupreşti propria voinţă?!
Scufundă-te, inundă-te în iubire,
Posedă şi fii posedat de iubire!
Hazardul te va înnobila ori distruge,
tu nu poţi decât să clipeşti
şi să te rogi pe tine
să te ţină picioarele atunci când 
pământul îţi va fugi de sub (st)ele…
Te alergi în spirale contra propriului timp,
dar cu ce rost? Unde vrei să ajungi?
în zadar chemi amintirile senzoriale microscopice
ele nu te pot extrage decât secvenţial,
apoi… eşti pradă uşoară nostalgiei,
disperării de a fi fericit,
disperat că nu ştii cum
nu mai crezi în tine,
nici în lumea de-afară, nici în constelaţii de cuvinte androgine,
care-ţi poartă …

Poveste... cu blândeţe

Imagine
Creta copilăriei îmi conturează degetele 
pe aleea unde am descoperit pentru prima dată
ce înseamnă viaţa şi moartea;
Eram fetiţă, alergam desculţă
şi mângâiam buruienile şi buburuzele
cu pielea şi cu glasul meu.
mă oprisem lângă un copac să răsuflu
şi vorbeam cu soarele.
“Cât de frumos este să nu te înspăimânte timpul…
cât e de frumos să simţi prezentul!”

Deodată, un pui de pasăre s-a prăbuşit
în dreptul tălpilor mele ingenue
ce se răcoreau la umbra…
niciun sunet, nicio bătaie de aripi,
abia ce respirase o dată că a şi murit…
o clipă atât de scurtă că nici nu poate fi numită Clipă
Mi-a fost frică să mă apropii;
“Dacă e contagios?!”

Am fugit acasă, am rugat-o pe mama să-mi citească 
iar eu am sărutat patul, hainele, jucăriile,
rugându-mă să apuc să scot măcar un sunet,
să pot măcar o dată să bat din aripi,
rugându-mă să mă vadă Cineva.






Ochiul Omului

Imagine
Şi totul în jur se făcu alb - o vomă a îngerilor beţi – ningea cu fulgi mari pe-nserat întunericul se certa cu lumina, luceafărul câştigând lupta.
Distrugând armonia, felinarele s-au aprins reflectând mahmureala oamenilor-păsări care au uitat să stingă timpul; Eu stăteam în mijlocul a toate, cuprinzând tabloul  în timp ce eram parte din el Contemplam măreţia fulgilor perfecţi în raport cu blocurile infime de beton.
“Doamne, spune-mi o poveste!”
Mi-am scufundat palmele în fundalul imaculat; am dezvirginat frumuseţea pură a unui moment pentru a mă pune în coate şi-n genunchi în faţa Omului.
“Doamne, fii prietenul meu!”
Am sărutat zăpada şi-am topit cu limba toate cuvintele sărate-nespuse toate ororile visate-nespălate toate ţipetele înnăbuşite-electrice toate năzuinţele spulberate-atemporale Am sărutat fiecare picătură ce mi s-a scurs de pe obrajii îngheţaţi pe omătul dumnezeiesc… sperând ca sacrificiul clipei omeneşti să nu fie doar o zbatere de aripi într-un zbor de ciocârlie.
“Doamne, lasă-mă să-ţi sărut tălpil…