Echivoc
Eşti şi râul din care vin şi răul spre care tind. Stelele coboară de pe cer în joc de iele, iar cântul ce se-aude incantat de mii de voci e doar Kant reinvocat de frumuseţea însăşi. Obiectul cugetării mele trebuie privit prin obiectiv trebuie curăţat pe obiectiv de orice formă de gunoi care ar putea obtura obiecţia. (Dacă v-aş spune că mint… m-aţi crede? Dacă v-aş spune că am un secret atunci când scriu poezie… aţi vrea să-l aflaţi? Dacă v-aş spune că nici măcar eu nu ştiu care e secretul… m-aţi ajuta? Dacă v-aş spune că mă joc cu voi… aţi mai citi? Dar nu uitaţi că eu mint, iar voi căutaţi printre rânduri adevărul.) Nu-mi mai este frică nici de răul din care vin şi nici de râul spre care tind, toate-s trecere şi totul e neclar, dar măcar… îmi mai rămâne să iubesc soarele cu apa vorbele cu lopata nebunia cu săgeata Am să iubesc totul până ce stelele mi se vor topi-n sânge, iar ielele mă vor purta cu ele… departe. Foto: Curtea de Argeş, 2017