Proză scurtă

De
Artistul din umbră

Foto: în drum spre Sibiu, 2017©



În numele Universului.



Partea I
partea a II-a
partea a III-a
partea a IV-a
Sursa: James R. Eads

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Popular

Jurnal de lectură (V)

De
Imagine
“ Vegetariana” – Han Kang Man Booker International Prize 2016 Editura Art , 245 de pagini Citate c are m-au impresionat şi care vă oferă o mostră din geniul scriitoarei sud-coreene: “Yeong-hye radia forţa copacului solitar crescut în sălbăticie, cu ramuri ce se înalţă nestingherite spre nicăieri.” “Când visăm, luăm totul drept realitate. Dar atunci când ne trezim, ştim că n-a fost nimic… deci într-o zi ne vom trezi şi atunci…” Cheong a fost personajul care m-a impresionat cel mult prin destinul său. El trăieşte drama artistului neînţeles. Încearcă să-şi expună gândurile prin culori pentru a le putea face vizibile,
Citiţi în continuare:

NoD Dublu

De
Imagine
Cerşim nemurirea prin glasurile noastre care se contopesc atunci când strigăm în faţa stelelor “Ne iubim şi nimic nu ne poate despărţi!” Alergăm împreună eu te ţin de-o mână, tu de-un picior şi călărim peste timp norii prăfuiţi ce ni se-ascund printre coaste. Dependenţă, curaj şi tandreţe Respirăm iubire - inhalăm atomii celuilalt şi expirăm cuvinte ce ne mângâie. Nicio caracatiţă iluzorie nu ne poate abandona în faţa suflului vieţii. Suntem eterni prin simplul fapt de a fi îndrăgostiţi până şi de umbra nopţii peste care păşim pentru a ne îmbrăţişa Existăm fiindcă ne-am împletit visele cu aţă-dependenţă cu miraj-curaj cu feţe-tandreţe şi-apoi, le-am înnodat în jurul nostru… Mi se pare că aud culorile cum se prind de bulgării cenuşii ce deodată se-nalţă către tentaculele solare spre care zburăm şi noi, iubind - în infinitul infinit.
Citiţi în continuare:

Mitologic

De
Imagine
Ai eliberat din tine, - la fiecare zbor – fumul unei idei deja apuse; Ai eliberat în mine Răsăriturile pe care tu, - oarbă-n simţire – nu le-ai mai căutat. Un Dumnezeu a întrebat în treacăt de a ta pană, mistică, uluitoare, cu care-şi scrie amintirile pe Pământ O pană a legilor din Iad şi-a făgăduinţelor din Eden. Cu ochii-mpietriţi, învineţiţi de prea mult aer inspirat Ţi s-au scurs lacrimi sângerii pe chipul de porţelan. Ai mângâiat orizontul unei lumi prea crude - să-şi deschidă cerurile peste tine – La ce te aşteptai? Să devii regina unui faraon… mort? Ai cucerit Soarele lui Apollo şi-ai sărutat călcâiul lui Ahile… Ai cugetat îndelung la templul Atenei şi-ai stors-o de frumuseţe pe Afrodita Te-ai cutremurat deodată când te-ai închinat la fulgerul lui Zeus Iar Poseidon a vrut să te înece în abisuri Însă eu am despicat moartea pentru tine! Te-aştept, Persefona mea, să-mi îmbrăţişezi umbra, să-mi slăveşti nemurirea să te-ndrăgos...
Citiţi în continuare: