Al tău fir de păr, al meu "disper"
Văd un fir de păr pe pernă Îl conştientizez mirată, îl palpez, mă sperii! …îl las să cadă pe podea… Piciorul mi se schimonoseşte a trece peste el; aproape îl calc, mă împiedic Pătrunde, tot ce a fost pătrunde în mine… Mă oxidez cu prea multe amintiri…nu mai am suflu, glas, privire… Sunt o vietate moartă între amintiri cu tine… Eşti acolo, chiar în faţa mea,… pe pernă! Doamne!, Cum te uiţi la mine, cu ce ochi mă priveşti! Mă sperii de tine, ţip când începi să te-apropii Aş vrea să fug, dar nu ştiu unde şi n-am cum Aşa că încerc să te-ndepărtez, nu te mai vreau Apuc firul de-un capăt, îl rup de-amintiri, îl calc cu sânge rece …mă împiedic… Dispari! Ai dispărut… îţi urmăresc fiinţa cum se reîntoarce în trecut Nu!, te vreau aici, acum, carnal, sufletesc… vreau să te simt! În disperare caut firul de păr Nu-l mai găsesc! Urlu în nebunia istoriei noastre, te strig, te re-vreau şi iar te vreau! Aţi dispărut cu totul, şi tu şi firul… e prea târziu… Cum t...