"One must still have chaos in oneself to be able to give birth to a dancing star."

Fantasme mate în largul mării Chemări oarbe, tu nu vii Mă las purtat de val, mă-nec Un murmur lent pe buze, un cântec. Ecoul morţii mele ajunge la mal Îl primeşti din spume cu braţele deschise Râzi prosteşte şi dansezi lângă trupul Mort, vânat de-atâtea răni nestinse. Doar când deschid ochii pentru o ultimă oară, În sincron cu cea mai rătăcită vioară, Te albeşti şi te cutremuri în toată fiinţa ta Şi abia atunci te rogi şi tu pentru moartea (mea). Gâtlejul mi s-a sufocat de dragoste rănită În vise surde mi-am închistat amorul Te-am strigat agonizând c-o limbă pârjolită Tot ce-am vrut a fost să-mi înec dorul… Am căutat în albastrul incolor pacea-mi M-a găsit prima moartea-mi Te-ai veselit degeaba când ai crezut că ai scăpat de mine Ne vom revedea, chiar mâine…

Un gust acid mi s-a blocat între buze mă spăl cu zâmbete, clăbuci de râsete, mestec gume de fericire… degeaba! S-a înţepenit! fac gargară cu optimism şi tot nimic ce să mai fac? Cu ce să mai încerc? Mă clătesc cu apă de la robinet, iar gustul îmi îmbracă… Limba-mi zbiară soluţia! Gust din vieţile altora prin apă curgătoare de la robinet, iar ele sunt şi mai amare, murdare, şi mai acide gura mea fiind deschisă, şi-au găsit un loc unde pot vieţui după ce au fost frecate din gingiile depresivilor şi scuipate în mormanul de apă mecanizată… Care-mi este decizia?! Nu mă mai spăl! Prefer să mi se carieze fericirea, decât să-mi curăţ zâmbetul cu boală… ca apoi să nu mai am cu ce zâmbi!