Vise surde
 |
Chemări oarbe, tu nu vii
Mă las purtat de val, mă-nec
Un murmur lent pe buze, un
cântec.
Ecoul morţii mele ajunge la mal
Îl primeşti din spume cu braţele
deschise
Râzi prosteşte şi dansezi lângă
trupul
Mort, vânat de-atâtea răni
nestinse.
Doar când deschid ochii pentru o
ultimă oară,
În sincron cu cea mai rătăcită vioară,
Te albeşti şi te cutremuri în
toată fiinţa ta
Şi abia atunci te rogi şi tu
pentru moartea (mea).
Gâtlejul mi s-a sufocat de
dragoste rănită
În vise surde mi-am închistat
amorul
Te-am strigat agonizând c-o limbă
pârjolită
Tot ce-am vrut a fost să-mi înec
dorul…
Am căutat în albastrul incolor
pacea-mi
M-a găsit prima moartea-mi
Te-ai veselit degeaba când ai
crezut că ai scăpat de mine
Ne vom revedea, chiar mâine…
Comentarii
Trimiteți un comentariu