"One must still have chaos in oneself to be able to give birth to a dancing star."

Cap. 3: Întoarcerea acasă (?) (Vezi cap. 1 şi cap. 2 pentru aprofundare) Words, words, words…urechile-mi sunt astupate, gura-mi este încleştată. Apropierea de ea mi-a distrus orice urmă infimă de echilibru pe care o posedam. Mă simt obosit, răvăşit, epuizat, însingurat complet. Nu-mi place această călătorie în care am pornit, dar cumva… ceva mă poartă involuntar înspre capătul ei. Care capăt? Al  meu sau al ei? Mama (cât de ciudat îmi este să o numesc astfel pe fiinţa de foc din faţa mea!) ne conduce către o altă planetă, presupusă a fi “locul de unde am apărut” în această vâltoare absurdă de materie neagră. Am fost obligat, alături de Amleth şi Tesla (fiindcă mâţa alchimista nu a avut nimic de obiectat în faţa extravaganţei evenimentului) să parcurg un drum incert, drumul patimilor, în care fiecare demon interior se rupe din mine şi-mi iese-n cale. Ea, această fiinţă misterioasă, aşterne un drum de văpâi pe care păşim şi ne ardem tălpile (cine mai poartă pantofi în z...

Credit: Tumblr Oboseşte-mă, distruge-mă, ocupă-mi mintea! Ia-mi gândul de la tine prin tine adevărat! Scoate-te din fiinţa mea şi revino nou, curat Cum te vreau scos, să ne jucăm de-a prinsea… Smulge ce ai de smuls din rădăcinile mele Acum ajungi la sursă? E sursa ta, una dintre… scoate-te din priză! Şi reîncarcă sentimentele în ele. Arde-mi filamentul din privire Sparge-mă de suflet şi lasă-mă să mă sting aşa uşor… Aruncă-mă lumii cu o minte limpede Schimbă-mă cu o ea durabilă şi înveleşte-mi cioburile în dor Am să-mi caut altă priză, mă voi lipi la loc Numai nu mă scăpa în foc…

Aprinzi o lumânare Te rogi pentru Binele tău Lumânarea arde Timpul trece Binele nu vine Camera se umple de fum Răul e negru, acoperă tot Încerci să stingi fitilul Dar se tot aprinde Din nou şi din nou Binele nu vine! E prea mult fum, miros de lumânare arsă Camera nu mai are aer Răul e negru! Tu te rogi să treacă, să se stingă Răul nu pleacă, te vrea pe tine Lumânarea se-aprinde fără vreun chibrit Te sperii, urlii, te rogi la fum Focul te arde, degetele-ţi sunt înnegrite Trupul îţi tresare Tu te rogi pentru Bine Binele nu vine Răul e singur cu tine Binele nu vine Răul te ţine în braţe, Sunteţi aproape unul şi acelaşi Fum şi foc Rău şi Bine Binele nu mai vine… ………………………………….. Lumânarea se stinge!

Are de ales, iubita mea… are de ales simţuri, raţiune sau… pe mine. Eu îi voi fi lumea întreagă pitită între două mâini şi o inimă anume făcute pentru ea, pentru a putea atinge îngerul fără a-l profana. Eu îi voi arăta, prin raţiunea mea absolutismul verde al naturii proaspete înnoratul abis al norilor de pe erete veştejitul cimitir din străfundurile unor oameni culoare zâmbitoare din Soare plămădită care naşte alţi oameni şi iar oameni. Numai eu îi pot explica, prin simţirea mea magnificul nud al vieţii picturile monocrome dintre zi şi noapte aştrii pământeni insuflaţi ca să existe din cuvinte istoria sinistră a întregii evoluţii şi cum a luat fiinţă Dumnezeu. Avându-mă pe mine, va avea în palmă dragostea nemărginită de amor şi crescută de dor… va avea infinitul visului care naşte speranţa va cunoaşte viitorul doar privindu-mi ochii un viitor de doi îndrăgostiţi… unul care vrea lumea-ntreagă şi nu doar atât; iar celălalt… cel ca...