INTERVIUL - partea a IV-a: Experimentul -
Un ţipăt de fericire răsună pe stradă: - Evrika! Nu-mi pot abţine un chicot atunci când mă gândesc la faptul că acea persoană pe care urmează s-o intervievez tocmai a avut un moment de revelaţie. Intru în bloc, urc cele câteva etaje şi parcă deja simt cum energia unor idei “creţe” mă copleşeşte. Nici nu e nevoie să bat la uşă, Ioana deja mă aşteaptă în prag şi-mi face semn să intru mai repede. - Haide, am ceva să-ţi arăt! Aş fi vrut să o strâng în braţe pentru o clipă fiindcă nu ne-am văzut de ceva timp, însă ea fuge către o lumină care pâlpâie undeva prin apartament. Trece în fugă dintr-o cameră în alta, ignorând acvariul susţinut de doi stâlpi improvizaţi din carcase de DVD-uri. Zic în sinea mea că acei peşti sunt norocoşi datorită faptului că nu posedă un acvariu bogat în accesorii şi sunt puţini, altfel sunt sigură că s-ar fi prăbuşit “construcţia” cu prima ocazie. Nu realizez că m-am oprit să admir ingeniozitatea Ioanei decât atunci când mă strigă, fără să scoată ...