"One must still have chaos in oneself to be able to give birth to a dancing star."

“-Nu mă alunga aşa uşor din viaţa ta! Te rog, adu-ţi aminte de trecut! -Care trecut?! -Al nostru! Adu-ţi aminte câte promisiuni ne-am făcut… -… şi pe care tu le-ai încălcat!! -Nu e adevărat! -Spui că nu este adevărat?! Ar trebui să te uiţi într-o oglindă… -De ce? Ce legătură are asta cu trecutul?! -Să-ţi priveşti chipul mincinos. M-am îndrăgostit de tine când erai pură, iar acum… ai ajuns să-mi ceri îndurare prin prisma trecutului. Vino să-ţi spun un secret… trecutul e trecut! Gata! Nu mai e, a dispărut! La fel ca noi doi. -Nu se poate! Nu te las! Te rog, nu pleca!! -Eu te las în bocetele tale false, dar să ştii că eu îmi iau adio, draga mea!” După atâţia ani, încă mai rememorez fiecare clipă împărţită la doi, fiecare vorbă aruncată, fiecare alint, fiecare noapte de dragoste, fiecare vis aparţinând şi unuia şi altuia… şi nu realizez cum de s-a putut termina astfel. Uneori, nepoţii mă întreabă: “-Bunico! Dar cine e tânărul ăsta chipeş cu care te săruţi în poze...

Răsfoim caietul cu-amintiri E atât de vechi… Pagină cu pagină, vedem răsăritul vieţii noastre Şi cum, încet ne îndreptăm spre vest. Plimbarea tropicală din miezul iernii Ne-ncălzeşte fiece an din urmă Plimbarea pe ponton şi apoi-n mare Ne stropeşte cu picuri reci de spumă. Simţim aerul de munte şi ploaia ca o cortină Râdem de curcubeu, de simţire… râdem de amintire… Din ce în ce mai aproape ne reîntoarcem în prezent Estul devine Vest… Amintirea devine iar Viaţă… Viaţa rămâne Amintire…