O amintire

Răsfoim caietul cu-amintiri
E atât de vechi…
Pagină cu pagină, vedem răsăritul vieţii noastre
Şi cum, încet ne îndreptăm spre vest.

Plimbarea tropicală din miezul iernii
Ne-ncălzeşte fiece an din urmă
Plimbarea pe ponton şi apoi-n mare
Ne stropeşte cu picuri reci de spumă.

Simţim aerul de munte şi ploaia ca o cortină
Râdem de curcubeu, de simţire… râdem de amintire…
Din ce în ce mai aproape ne reîntoarcem în prezent
Estul devine Vest…

Amintirea devine iar Viaţă…

Viaţa rămâne Amintire…

Comentarii

Popular

Ce mai înseamnă în ziua de azi curajul de a fi tu însuţi?

Un mic joc de cuvinte

Emma Bovary, Don Quijote şi… încă cineva

Trăim într-o lume reală sau iluzorie?