O amintire
Răsfoim caietul cu-amintiri
E atât de vechi…
Pagină cu pagină, vedem răsăritul
vieţii noastre
Şi cum, încet ne îndreptăm spre
vest.
Plimbarea tropicală din miezul
iernii
Ne-ncălzeşte fiece an din urmă
Plimbarea pe ponton şi apoi-n
mare
Ne stropeşte cu picuri reci de
spumă.
Simţim aerul de munte şi ploaia
ca o cortină
Râdem de curcubeu, de simţire…
râdem de amintire…
Din ce în ce mai aproape ne reîntoarcem
în prezent
Estul devine Vest…
Amintirea devine iar Viaţă…
Comentarii
Trimiteți un comentariu