Nu…

Credit: Tumblr

Caut, caut şi nu găsesc… disperarea
mă prinde, mă cuprinde
Ca o ceaţă mă-mpresoară, mă acoperă
Pierd conexiunea cu realitatea voastră
şi mă-ntorc… tăcută printre vise…

Visez, visez şi nu înţeleg… groaza
mă atinge, mă-nfaşcă
Lent, apoi fulgerător mă transport pănă la
Calea de-ntoarcere?! A dispărut portalul realităţii absurd
Mă purific prin imaginaţie şi-n suflet.



Simt, simt şi nu văd… delirul
mă-mbracă, mă-mbrăţişează
Precum copacul zguduit, cu ramuri uscate;
culeg roadele inexistente pentru a-mi hrăni dezgustul vieţii
Mă mânjesc cu sucul morţii otrăvitor
Timp din timp, netrecător…

Gândesc, gândesc şi (mă) luminez… extazul
e aici, prezent; există!
Orgasmul ludic elucidat prin vise
îmi gâdilă organele, râde sufletul
Iar eu… sunt prinsă între realităţi
lipite de mine, intangibile
care-mi sfâşie retina, timpul
îmi taie simţurile din rădăcină
mă uit inertă pe-un pavaj al sorţii pustii
cu lacrimi, cu flăcări, cu dorinţe
Cu mine, visătoare

într-o realitate trecătoare…

Comentarii

Popular

Ce mai înseamnă în ziua de azi curajul de a fi tu însuţi?

Un mic joc de cuvinte

Emma Bovary, Don Quijote şi… încă cineva

Trăim într-o lume reală sau iluzorie?