Nu…
mă prinde, mă cuprinde
Ca o ceaţă mă-mpresoară, mă
acoperă
Pierd conexiunea cu realitatea
voastră
şi mă-ntorc… tăcută printre vise…
Visez, visez şi nu înţeleg…
groaza
mă atinge, mă-nfaşcă
Lent, apoi fulgerător mă
transport pănă la
Calea de-ntoarcere?! A dispărut
portalul realităţii absurd
Mă purific prin imaginaţie şi-n
suflet.
Simt, simt şi nu văd… delirul
mă-mbracă, mă-mbrăţişează
Precum copacul zguduit, cu ramuri
uscate;
culeg roadele inexistente pentru
a-mi hrăni dezgustul vieţii
Mă mânjesc cu sucul morţii
otrăvitor
Timp din timp, netrecător…
Gândesc, gândesc şi (mă) luminez…
extazul
e aici, prezent; există!
Orgasmul ludic elucidat prin vise
îmi gâdilă organele, râde
sufletul
Iar eu… sunt prinsă între
realităţi
lipite de mine, intangibile
care-mi sfâşie retina, timpul
îmi taie simţurile din rădăcină
mă uit inertă pe-un pavaj al
sorţii pustii
cu lacrimi, cu flăcări, cu
dorinţe
Cu mine, visătoare
într-o realitate trecătoare…
Comentarii
Trimiteți un comentariu