Teorie neprecizată

Visez nemurirea în cele mai abstracte forme
Uneori mă-nspăimânt chiar eu
De cât de atrăgătoare poate fi…

Necruţătoare precum moartea,
Nemurirea nu ne lasă să murim
Ci ne trece iar şi iar şi iar… prin flăcările existenţei
O viaţă azi, alta mâine şi uite-aşa, noi nu murim
Ne-afundăm în a trăi şi mai mult… şi mai adânc

Visez întinderi de stoluri ca nişte îngeri călători
Prin văzduh culeg sufletele apuse
şi le agaţă-n vestibulul nemuririi
de unde ea culege nepăsătoare şi
aruncă-napoi ce nu-i convine
Astfel ne trezim din nou la viaţă
Nedumeriţi, când noi ştim c-am murit.

Iarăşi ne învârtim după un rost, un scop, un destin…
De ce? De ce nu ne putem şi noi odihni sufletul?
Într-o linie a continuităţii continue
Suntem transportaţi şi transformaţi
Din praf stelar, în oameni, iar în praf stelar, apoi…
depinde unde-aterizăm
Ne continuăm de-acolo drumul absent către (ne)sfârşit…
Şi iar murim
Şi iar trăim
Ori…totul este doar un vis?!


Comentarii

Popular

Ce mai înseamnă în ziua de azi curajul de a fi tu însuţi?

Un mic joc de cuvinte

Emma Bovary, Don Quijote şi… încă cineva

Trăim într-o lume reală sau iluzorie?