Dicţionar uman
Nasc cuvinte sonore
care izbesc teluricul
şi împrăştie unda
către cer…
Nasc cuvinte mute
care se izbesc de soare
ard şi se sfărâmiţează
cad în apă… fum!
Nasc urme de cuvinte
care aruncă adevărul
într-o lume întunecată
a demonilor cu aripi albe…
Nasc cuvinte simple
care nu fac decât
să afirme existenţa
şi s-o accepte…
Nasc… cuvinte asamblate
substantive, adjective şi pronume
le pun în propoziţii
îmi articulez o mască…
Nasc haosul literelor
şi-mi pierd raţiunea de a fi
retorismul mă captează
Ce se va-ntâmpla-n mine?
Nasc cosmosul vocalelor
şi le eliberez prin degete
către ochi şi-apoi, o gură
de poveste… las să povestească
Nasc infinitul consonatic
îmi imaginez unicitatea modelelor
mele
şi sper… sper că vor fi receptate
şi
de lumea de jos.
Mă nasc pe mine (în lumea lor)
mă fac şi eu cuvânt
cine vrea să mă-nţeleagă
eu sunt...
Mor şi trec prin nefiinţă
atomii mei dau viaţă unei
definiţii obscure
şi mă las să caut în dicţionarul
sufletelor umane…
Eu sunt… emoţia!
Comentarii
Trimiteți un comentariu