Floare
o lume feerică, un basm
făr’ de prinţi ori balauri,
ci doar cu flori-prinţese şi
natură pură.
Am gândit şi-am modelat
o prinţesă, pe cea mai gingaşă
c-un zâmbet-curcubeu şi ochii de
cristal,
c-un glas de tril mlădios
şi cu trup de iris…
Uşor, ea se deschide în înălţime
şi-şi aruncă cosiţele mov pe
spate
ajunge până sus, la ceruri
Poate e Zeiţă… Poate este
Dumnezeu…
Am gândit şi-am visat
o fată albă, suflet, cu lumină-n
trup
perfectă în aparenţă, dezmembrată
în esenţă
o fată-zburătoare, o
fată-căutătoare
îşi împrăştie petalele de iris
peste lumea lumii noastre…
Am cugetat la ea, mi-am
imaginat-o
precum un abur ce iarna îngheaţă
precum un strop de apă rece ce
vara se topeşte
precum un vis aievea cu ochii
semi-deschişi
precum un boboc de cunoştinţe
precum copacul îmbrăţişat de ramuri
precum o iubită… dedicată-mi!
Comentarii
Trimiteți un comentariu