"One must still have chaos in oneself to be able to give birth to a dancing star."

Te-nspir în aerul rece al unei dimineţi de vară Eşti firul meu de iarbă Eşti o rază Te caut printre albine şi alte tipuri de insecte Dar tu eşti deja regină peste cugetările mele infinit te caut; alergi, zbori, te prăbuşeşti ca să-nvii în stele şi-n nori şi-n creste Iar eu să nu te mai găsesc decât atunci când îmi eliberez ochii şi-mi deschid celelalte simţuri Eşti aerul aburit de vânt Eşti clipa unui fluture Te zbaţi în orizonturi precum o frunză-nsângerată ţipete inocente de copii te-alungă din mine, mă pierd alergând şi eu cu ei mai joc o dată via ţa... fiindcă n-am apucat să fiu copil… Eşti primul fulg de nea Eşti în toată fiinţa mea Şi te caut, iar te caut printre crengi uscate invoc emisfera nordică să mi te dea  neprihănită de prima brumă … e mult prea târziu… Tu pluteşti deja prin mine. Iar vine anotimpul, Privesc cum trece timpul Te pierd printre suflete îngheţate Am  să  te regăsesc printre urletele animal...

M-am blocat într-un Univers alternativ mănânc vise, zbor prin somn şi cred oamenii care-mi declară o iubire necondiţionată. Mi-am blocat organele printr-o crăpătură de stea un fascicul se-apropie de plămânii mei inspir amnezic fotoni de mii de ani-lumină … şi explodez! M-am blocat cu totul cinstit în gaura neagră milenară absoarbe timpul, mă imortalizează judec întunericul ca fiind lumină … şi expir! M-am deblocat printre oameni alienaţi lângă spitale şi morgi îmi fac veacul caut cheia Pandorei, însă speranţa a murit de prea mult timp… M-am deblocat de mine însumi şi-mi alerg trupul fără trup îmi culeg pielea şi dorinţele vanitoase şi oftez… M-am blocat în minunea facerii, iar magia m-a recompus în secunde Diavolul nu mai acceptă niciun pact cu mine; i-am cucerit focul mult prea repede… Credit: Tumblr

Răsunetul tragediei din gol porneşte Amestecat cu acele reci  dâre insipide  ce lacom se preling pe chip Şi cu gust de pelin pe buze Răsare din noapte şi apune ca o stea Se teleportează prin odiseea timpului şi a spaţiului, fără vreo destinaţie… Tragedia e tragică în felul ei, Comică rămâne în al nostru, Banală în general. Tragedia morţii timpurii, Aruncat de pe o stâncă Unde gelozia tronează ca o ceaţă aspră, Un iubit îşi găseşte tragicul sfârşit În golul muntelui, Pe chipul lui sunt diamante usturătoare… A murit iubind-o şi cu ea în amintire, Iar pe buze avea o rămăşiţă de gust dulce, de-amor. Înainte de final…rugăciunea-i se încheie cu Un cuvânt despre iubită: “Adio!”. Ne luăm adio de la prea multe lucruri… renunţăm la vise fiindcă devin precum cerul pe umerii zeului Atlas, ne aruncăm pe noi în nimic pentru a satisfice oameni trecători, ne abandonăm principiile deoarece nu echivalează cu raţiunea populară, ne distrugem valorile...

Renunţ la visare precum renunţ la zbor Un nou-născut care visează şi speră ca măcar o dată să-şi înalţe aripile spre cer să culeagă stele, să se gâdile cu norii, să miroasă alte planete… alte vieţi. Precum un copil c-o unică dorinţă de cunoaştere deschide ochii complet întâia oară, iar gura-i devine cerc, “Ce brutală este existenţa!” nu-l lasă nici să urce, nici să coboare pe scara infinitului universal. Aşa se pierd visele aşa nu se mai îmbină alte şi alte trepte aşa copilul creşte aşa copilul nu mai vede… aşa copilul nu mai este! Renunţ la cuvinte precum renunţ la simţuri Un om mutilat de regalitatea unui Dumnezeu raţionat de atenţie, lipsit de-o dragoste umană Un nevăzător care nu mai aude nici muţenia şchiopilor Un om rătăcit printre zile, căutând alinarea-n nemuritoarea noapte… Măcar el visează, percepe totul…într-un alt fel… aşa se recuperează visele aşa se mai clădeşte-ncă o scară seculară aşa copilul renaşte,, aşa copilul c...

Întinde mâna către infinit Apucă-n degetele tremurânde o stea Sărut-o pe colţuri şi povesteşte-i dulce despre mine… Spune-i că m-am închinat înaintea ta de-atâtea ori Şi mai spune-i că eu te-am ghidat prin Univers Să-ţi culegi o stea Te-am lăsat s-o iei pe cea mai frumoasă, dar nu mai frumoasă decât tine în zorii fiecei zile, Te-am lăsat s-o iei pe cea mai strălucitoare, dar nu mai strălucitoare decât a ta privire de smarald Ai ales cum te-a îndrumat inima; ai ales steaua ta! Să nu uiţi… am rămas o mică raza pe chipul tău blajin ce l-am adorat cu mângâieri şi promisiuni de-ndrăgostiţi… sunt o rază din steaua ta, te veghez dintr-un neant, de-unde te-am trimis să mă culegi Te voi veghea la nesfârşit!

Credit: Tumblr Trăiesc alături de nori, contemplu lumea de la-nălţime Micismul mi se pare infinit, norii-mi sunt cămin Mă pierd prin albeaţa lor de dimineaţă Şi pictez contururi în nuanţe de albastru, după dorinţa-mi! Mă joc cu zarea; Râd, iar râsul mi se preschimbă-n picături; Gâdil norii cu bagheta magică a fiecărei amintire de copil; Iar ei scutură aburul nervos spre mine Eu mă feresc în salturi şi le zâmbesc Iar în micimea de jos începe ploaia… Cum e să te simţi mic? Deasupra ta să ai un infinit de stelele ce-apun Sau să alergi cu Soarele în spate către orizont? Cred că e haios să te ştii pitic printre cei mai mici; Joaca cu ei nu se sfârşeşte, îţi răspund la nedumeriri cruciale; Mie nu-mi răspunde nimeni… nici nu ştiu a-mi elibera cuvintele din gânduri… Hi-hi! Ce-mi pasă mie?! Am norii mei de pluş, Am cerul meu albastru pur Uneori, se aprind şi luminiţe-n noapte Le văd, albe, sclipitoare Îmi doresc a mă juca cu tot, şi cu ele ...

Credit: Tumblr Trăiesc alături de nori, contemplu lumea de la-nălţime Micismul mi se pare infinit, norii-mi sunt cămin Mă pierd prin albeaţa lor de dimineaţă Şi pictez contururi în nuanţe de albastru, după dorinţa-mi! Mă joc cu zarea; Râd, iar râsul mi se preschimbă-n picături; Gâdil norii cu bagheta magică a fiecărei amintire de copil; Iar ei scutură aburul nervos spre mine Eu mă feresc în salturi şi le zâmbesc Iar în micimea de jos începe ploaia… Cum e să te simţi mic? Deasupra ta să ai un infinit de stelele ce-apun Sau să alergi cu Soarele în spate către orizont? Cred că e haios să te ştii pitic printre cei mai mici; Joaca cu ei nu se sfârşeşte, îţi răspund la nedumeriri cruciale; Mie nu-mi răspunde nimeni… nici nu ştiu a-mi elibera cuvintele din gânduri… Hi-hi! Ce-mi pasă mie?! Am norii mei de pluş, Am cerul meu albastru pur Uneori, se aprind şi luminiţe-n noapte Le văd, albe, sclipitoare Îmi doresc a mă juca cu tot, şi cu ele ...

Culeg scoici de pe cerul grafic şi lacustru; Mă oglindesc în stele, iar Luna mi-e casă Visez cu urechile ciulite la ziua de ieri Şi-apoi mă rog la o lebădă, să-mi dea încă o secundă în amor Vreau să mă iubesc cu Soarele! Să-l aduc la pieptul meu fără să mă simtă Vreau să-i spun “Noapte bună!” zi de zi Şi să-l sărut atunci când se-nfioară Să-i scutur razele de praf timpuriu Să-i arăt unde să lumineze exact Călăuza Universului; am să-mi preschimb condiţia să-i urmez şi eu calea mi-ar plăcea să crească şi mai mare!... Tot să lumineze cu a lui albă putere oculară! Să-i orbească pe neştiutori Sau să-i încălzească pe cei dornici de lumină. L-aş îndruma să-şi aducă un frate sau o soră, Să fie cât mai multă lumină pe Pământ Ziua să nu înceteze, Visătorii să tot viseze, Iar lumina să lumineze! Soarele e prezent, lumină pentru toţi are… Soarele e Soarele meu personal, Dar ţi-l pot împrumuta. Dorinţa-l transformă în rază efemeră Visul-l preschi...

Dormeam fără   simţire lângă trupul meu Eram gol, cu trupul leoarcă de la bocetele îngerilor Prin timpane îmi răsuna amintirea cea dintâi Cineva jelea şi mă chema… Ochii-mi erau aprinşi, căutam lumina, lumea Ei nu vedeau că eu încă mai respir! Agonia iminentă din mine n-a ieşit, Aş fi vrut să le spun că încă sunt aici, Nu vreau să mor! Remarc cum mă ridic deasupra tuturor Îmi las trupul în ţărâna strămoşească… Pătrund prin nori, mă afund în Cosmos Gâdil pâlpâirea stelelor! Cât e de ciudat…eu, doar suflet, lipsit de simţire, mă gâdil de stele!... Zbor şi zbor şi zbor… Nu ştiu unde sunt…m-am pierdut în necunoscut Trece o eternitate în viziunea mea, iar eu continui în plutirea neantului negru, plin cu praf de stele. Ce să fac?! După cine să strig?! Dar ce se vede?! Un trup de fată tânără Ooo…, frumuseţea-i străluceşte pe chip în mii de culori Curcubee palide îi se modelează pe ochi; cât e de frumoasă! Mă cheamă! Ştie cum mă cheamă! Pornes...