"One must still have chaos in oneself to be able to give birth to a dancing star."

Francesc Miralles – iubire cu „i” mic şi Wabi-Sabi Humanitas, 2017, Bucureşti, traducere din spaniolă de Cornelia Rădulescu Primele cărţi pe care le-am citit de la acest autor (şi cu siguranţă nu ultimele) au o poveste specială, dat fiind faptul că o persoană la care ţin foarte mult a ales să îmi indice primul pas către opera scriitorului Francesc Miralles povestindu-mi despre pasiunea pentru Japonia şi pentru Murakami implicit. Cititorii cu adevărat devotaţi, cititorii care nu lasă cartea din mână şi care, după ce au devorat tot ce se putea de la respectivul autor, aleg să recitească, să revină în universul atât de fascinant care i-a schimbat pentru totdeauna; aceşti cititori vor înţelege ce înseamnă să-ţi împărtăşeşti obsesia pentru stilul, cărţile, personajele, vocea naratorială cu o persoană la fel de iremediabil legată de realismul magic caracteristic lui Murakami. Dar să trecem la romane… În iubire cu „i” mic , povestea lui Samuel – profesor de limbă şi literat...

Cartea o găsiţi aici . Să nu mă părăseşti – Kazuo Ishiguro  Polirom, Iaşi, 2017 (traducere de Vali Florescu) Anul trecut, Kazuo Ishiguro, acest scriitor japonez-mai-mult-britanic, a câştigat premiul Nobel pentru literatură, la doar un an după o întreagă discuţie pro sau contra lui Bob Dylan şi la inevitabila nedreptate (considerată de unii cititori) împotriva lui Murakami. Cumva, acest premiu a fost catalizatorul reacţiei mele de a-l descoperi pe scriitorul Ishiguro dincolo de distincţia primită. Am vrut să-i cercetez stilul, modalităţile de a-şi construi personajele (îl am în minte pe Anthony Hopkins interpretând rolul majordomului), viziunea lui asupra lumii, dar şi propriile mici filosofii care-şi pot găsi rezolvarea în conflictele puternice din romanele sale. Prima carte la care m-am decis să scriu o recenzie şi, de altfel, prima carte pe care am citit-o de la Ishiguro este „Să nu mă părăseşti”, apărută în colecţia Actual a Bibliotecii Polirom. Aviz citito...

Pe firul de păianjen al memoriei de Cella Serghi              Accidentul  de Mihail Sebastian (corelări şi completări) Pe firul de păianjen al memoriei , Cella Serghi, Polirom, Iaşi, 2013 Povestea de dragoste dintre Cella şi Camil Petrescu pare a fi centrul acestui volum de memorii, dar o astfel de judecată simplistă nu face decât să diminueze plăcerea lecturii. Înainte de a porni la drum, trebuie să clarificăm câteva aspecte legate de cartea Cellei Serghi. Nu este un volum de memorii, după cum am putea crede la o primă lectură, ci un fel de jurnal bazat pe o înşiruire oarecum cronologică (spun oarecum deoarece autoarea tinde să revină asupra unor pasaje - evidenţiază importanţa întâlnirii cu Camil, spre exemplu) care îi explică romanele în materie de inspiraţie şi biografie. Cât a folosit Cella în Pânza de păiajen , Mirona sau Genţiane din ceea ce a trăit şi cât a inventat, aceste două întrebări îşi găsesc răspunsul în împleti...

Sfîrşit de sezon – Marius Chivu An apariţie: 2014, editura Polirom  Colecţia Fiction Ltd , 241 de pagini Cartea o puteţi achiziţiona de aici Cu excepţia lui Eric Emmanuel Schmitt, nu cred că am mai citit cărţi de proză scurtă, cu toate că m-a tentat să descopăr universul lui Julien Barnes la un moment dat. Chiar şi aşa, scriitorul român cunoscut mai mult pentru jurnalele sale de călătorie, pe numele său – Marius Chivu, a reuşit să mă atragă-ntr-o atmosferă cu totul aparte. Poate a fost faptul că m-am regăsit în anumite pasaje (şi eu am avut bunici la ţară) sau pur şi simplu stilul scriitoricesc m-a cucerit fără drept de ripostă (ceea ce înseamnă talent). Dar să o luăm cu începutul… Cele 11 povestiri mă urmăresc chiar şi-n momentul când scriu acest articol; oare ce i-a spus doctorului urolog persoana din prima povestire? Talia l-a sunat sau nu? Cu cine a rămas – Elena sau Eliana…? Întrebările induc o stare de meditaţie la absurdul existenţial – unele lucrur...

O viaţă măruntă – Hanya Yanagihara An apariţie:2015, editura Polirom (2017) Traducere de Adriana Bădescu Nu pot să descriu acest roman în cuvinte simple, care să reducă acţiunea sau personajele la stereotipuri fiindcă acest roman este diferit… aş putea spune că e fascinant, trebuie citit, merită pus la loc de cinste-n bibliotecă … etc., dar toate acestea nu reprezintă nimic pentru romanul despre care vreau să vă vorbesc. Acţiunea decurge lent, cu descrieri mai mult sau mai puţin relevante (prea multe adverbe şi adjective de genul: “Mânca liniştit. Privea tăcut. Ofta apăsat.”), dar e bine construită în jurul personajului prinicipal, Jude St. Francis. Precum o tornadă spaţială din care se va naşte o stea, Jude trebuie să înveţe să accepte, să nu se lupte cu imposibilul (de ce a avut soarta pe care a avut-o? nimeni nu-i poate da un răspuns), cu necunoscutul, neprevăzutul care-l pot distruge prin simplul fapt că un om nu le poate învinge. Jude prezintă un război a...

A venit timpul nostalgiilor, timpul în care ne bucurăm de ultimele raze de soare şi ne pregătim precum furnica din poveste de iarna grea ce va veni curând. Daţi-mi voie să mai fiu greierele trubadur încă un pic, să vă propun ne mai plimbăm cu umbreluţe de soare (nu de ploaie) şi să visăm la locaţii tropicale. Pentru mine, toamna înseamnă timpul regăsirii de sine, timp petrecut cu familia pentru a ne pregăti împreună să întâmpinăm următoarea etapă. În cazul meu, urmează un salt categoric spre viaţa de adult deoarece anul acesta am intrat la facultate. Am să mă joc cu literele la un nivel profesionist de data aceasta. Cu toate că mă sperie noua etapă ce se apropie vertiginos, îmi păstrez şi o undă de nostalgie faţă de perioada care tocmai s-a încheiat. Voi fi boboc din nou, dar într-o cu totul altă situaţie. Nu mă sperie schimbarea, ba chiar sunt nerăbdătoare să fac parte din studenţii care se pot mândri că au ca profesori oameni importanţi ai culturii române: Ioana Pârvulescu, Simona P...

La sud de graniţă, la vest de soare – Haruki Murakami An apariţie: 1992 , editura Polirom Traducere de Angela Hondru O puteţi găsi şi aici Diferit faţă de celelalte romane ale lui Murakami prin absenţa acelor note distinctive de realism cu inserţii magice, acest roman constituie cea mai frumoasă expresie a omului capabil să se joace (conştient sau nu) cu alte destine. Totul are loc la nivel metaforic, personajele umanizate se confruntă cu cele mai mari teme ale omenirii: dragostea, moartea, sensul vieţii… acţiunea este construită pe două planuri sugestive, menite să te oblige să analizezi existenţa şi ce înseamnă ea prin prisma celor mai simpliste metafore. Deşertul şi oceanul, două tărâmuri care se întrepătrund. “Lumea noastră este exact la fel. Dacă plouă, florile înfloresc, dacă nu, se veştejesc. Pe gândaci îi mănâncă şopârlele, pe şopârle, păsările. Până la urmă mor cu toţii. Se alege praful. Moare o generaţie, apare alta. Aşa e hot...

“milk and  honey” – Rupi Kaur #1 New York Times Bestseller An apariţie: 2015, editura Andrews McMeel Publishing În România, o puteţi găsi aici The hurting, the loving, the breaking, the healing , acestea sunt cele patru etape prezente în cartea indiancei devenită fenomen internaţional.  Iniţial, am crezut că este vorba despre poezie, apoi, când am avut ocazia să mă delectez în linişte cu paginile acestei cărţi, am avut senzaţia că de fapt poezia ascunde o poveste ce poate fi transpusă într-un roman. Se citeşte fără întrerupere, este fluidă de la un capăt la altul, ceea ce facilitează contactul cititorului cu lectura.  Versurile aparent simpliste sunt dovada unei lupte interioare ce a devastat orice criteriu de siguranţă ce făcea conexiunea dintre lumea exterioară/realitatea şi sentimentele intense revărsate precum o cascadă de nestăvilit. Inocenţa distrusă timpuriu are repercursiuni în viitorul adult, distruge la rândul ei echilibrul dintre trup şi minte...

“ Vegetariana” – Han Kang Man Booker International Prize 2016 Editura Art , 245 de pagini Citate c are m-au impresionat şi care vă oferă o mostră din geniul scriitoarei sud-coreene: “Yeong-hye radia forţa copacului solitar crescut în sălbăticie, cu ramuri ce se înalţă nestingherite spre nicăieri.” “Când visăm, luăm totul drept realitate. Dar atunci când ne trezim, ştim că n-a fost nimic… deci într-o zi ne vom trezi şi atunci…” Cheong a fost personajul care m-a impresionat cel mult prin destinul său. El trăieşte drama artistului neînţeles. Încearcă să-şi expună gândurile prin culori pentru a le putea face vizibile,