Extrase de jurnal - “Te naşti tu pe tine…”

Întotdeauna am fost fascinată de zborul păsărilor… mi-am dorit de atâtea ori să-mi crească aripi, să pot vedea lumea de sus, să pot vedea Altă Lume… aş fi putut să zbor departe, mi-aş fi desfrânat setea de cunoaştere.

Vreau să plec, dar nu undeva concret, real, ci undeva unde visele se îmbină cu metaforele, dragostea e aer, libertatea este regulă de bază… într-o bibliotecă infinită am să mă ascund de toţi demonii care macină destine încă de la începuturile omenirii. Am să citesc cât de mult am să pot, fără somn, fără apă, am să-mi hrănesc spiritul cu litere înşiruite cu sens.

Ne naştem de trei ori.

Tipica suferinţă a mamei –  un exemplu cum că viaţa înseamnă suferinţă încă din primele momente – dă naştere la un nou suflet; +1 în fiecare secundă…

Însă adevărata naştere are loc atunci când îţi accepţi atât trupul, cât şi trăsăturile care te definesc (in)voluntar. Te naşti tu pe tine abia când eşti conştient de formă şi de fond, le înnozi şi ţi le afişezi în faţa lumii ori le-nchizi în carapace, aşteptând să ţi le descopere altcineva (deoarece ţi-e prea frică să fi judecat). Devii dintr-o stea plutitoare şi anonimă, o întreagă constelaţie ce poate colora universului cuiva (sau marele big-bang are loc înăuntrul tău, iar singurătatea ţi se colorează după bunul plac – fiindcă nu este nimic greşit în a fi singur, trebuie doar să ţii cont de limită). Întrebarea este dacă te-ai născut tu pe tine sau inevitabilul te-a creat?

A treia naştere înseamnă moartea. Luăm o altă formă, într-un alt spaţiu, într-un alt timp, complet necunoscute până în clipa “fatală”.

De cele mai multe ori, oamenii se nasc doar o singură dată… eu încă mă zbat să închei cea de-a doua naştere.

Dacă Freud ar clasifica cele trei procese psihice/fizice, sunt de părere că ar declara prima naştere ca fiind inconştientă, cea de-a doua conştientă, iar ultima provine din subconştient (ştim că vom muri, este un gând pe care-l alungăm de fiecare dată deoarece suntem avizi să găsim Sensul vieţii, chiar dacă de cele mai multe ori pura existenţă duce la suferinţă).

Deocamdată zbor în jurul persoanei mele; o bufniţă umanizată ameţeşte trupul meu care se regăseşte la persoana a III-a în această viziune. Există două cuvinte în limba engleză care nu se pot traduce exact în limba română, iar ele sunt: MISFIT & WANDERLUST.

Nu pot să afirm dacă îmi doresc să rămân în această stare de căutare (care-mi aduce şi nemulţumire, fiindcă răspunsurile au nevoie de întrebări, dar eu uit că există şi retorism) sau tânjesc să-mi închei naşterea şi să devin o parte observabilă a Universului.

Râd… nu e ca şi cum aş avea de ales.