Echivoc

Eşti şi râul din care vin
şi răul spre care tind.
Stelele coboară de pe cer
în joc de iele,
iar cântul ce se-aude
incantat de mii de voci
e doar Kant reinvocat
de frumuseţea însăşi.

Obiectul cugetării mele
trebuie privit prin obiectiv
trebuie curăţat pe obiectiv
de orice formă de gunoi
care ar putea obtura 
obiecţia.

(Dacă v-aş spune că mint… m-aţi crede?
Dacă v-aş spune că am un secret atunci când scriu poezie… aţi vrea să-l aflaţi?
Dacă v-aş spune că nici măcar eu nu ştiu care e secretul… m-aţi ajuta?
Dacă v-aş spune că mă joc cu voi… aţi mai citi?
Dar nu uitaţi că eu mint,
iar voi căutaţi printre rânduri
adevărul.)

Nu-mi mai este frică 
nici de răul din care vin 
şi nici de râul spre care tind,
toate-s trecere şi totul e neclar,
dar măcar…
îmi mai rămâne să iubesc 
soarele cu apa
vorbele cu lopata
nebunia cu săgeata
Am să iubesc totul până ce stelele mi se vor topi-n sânge,
iar ielele mă vor purta 
cu ele… departe.


Foto: Curtea de Argeş, 2017 ©


Comentarii

Popular

Trăim într-o lume reală sau iluzorie?

Pisica cu ochi de sticlă

ceva în care n-am crezut vreodată.

Câteodată e tăcere