O scurtă călătorie a clipelor lungi

De Ana Grecu , iulie 25, 2016

Un drum către Rai, presărat cu imagini memorabile, oameni care ne-au cucerit prin simplitatea lor, o experienţă care m-a încarcat pozitiv cu prospeţime, dragoste pentru natură şi… viaţă! Exact, am simţit fiecare clipă pe care am petrecut-o în Munţii Apuseni cu o intensitate greu de enunţat, dar care se poate descrie prin cuvântul: EDEN. Cele mai impresionante forme de relief le-am văzut acolo, călătorind cu maşina printre brazii falnici ai pădurilor virgine şi pe o şosea pustie, dar totuşi plină cu minuni: flori decorate cu câte o culoare a curcubeului, păsări (chiar şoimi) care zburau mai rapid decât vântul, felurite gâze care străbăteau drumul în paralel cu noi şi multe altele. Din ce am avut ocazia să gust (că doar am fost în patria brânzei, lângă Huedin) fizic sau chiar spiritual mi-a rămas întipărit pe fiecare por şi nu cred (nici nu vreau) să le înlocuiesc prea curând! Mi-am îndeplinit un vis, am mers prin Cluj-Napoca şi am intrat în Universitate, ba chiar ne-am şi oprit să mâncăm într-un mic restaurant, cu studenţi pe post de chelneri (că doar eram în cel mai “studenţesc” şi tineresc oraş din România!), unde am inspirat liniştea oraşului. Am vizitat Salina Turda, Cetatea Alba Carolina, ne-am rătăcit în drum spre Arieşeni, ne-am zgâlţâit pe “şoseaua europeană” care leagă Deva de Oradea, dar am avut clipe memorabile… dar ce tot povestesc eu aici? Mai bine vă las să vedeţi chiar voi, din câteva poze, frumuseţea care aşteaptă să fie descoperită de acei care-şi doresc să vadă România!