Eu cine sunt? Tu cine eşti?
Mă arunc prin
ape
pentru a pluti
în dedesubturi
ascunse omului
de rând.
Înot, iar
mâinile mi se despart de trup
agonizez,
dar totuşi… mă
scufund.
Mă-ncarnez
într-un peşte-clovn
precum un
crustaceu
întortochez
curenţi de apă
pentru a
atinge ce este al meu.
O împărăţie de
cuvinte
nu deţin
pentru a descrie
ce mi se
prăvale-n faţa-mi
bule de aer
ies prin pori
mă-ntâlnesc cu
delfinii călători
şi-i întreb de
unde pot culege
scoica cu
roşeaţă,
perla
sulfurată;
ne bălăcim în
continuu
dar niciunul
dintre ei nu este primul
care să-mi
indice ascunzişul…
Algele mă
poartă mai departe
se ivesc
meduze călătoare
“Ce-i cu tine
aici, om nătâng?”
“Nu vorbiţi cu
mine, sunt plăpând…”
Se-ncolăcesc
şi mă cuprind
vor să mă
sufoce şuşotind
despre o
scoică cu roşeaţă
perla sulfurată
a regelui
Poseidon;
smulsă din
coroana lui…
Le sucesc
tentaculele,
se-nvârt,
săracele
de durere, de
plăcere
de-acum sunt
liber să caut în adâncuri
secretul unei
lumi
a fericirii
inexacte,
impură şi
totuşi sfântă,
o fericire
milenară
a generaţilor
de luminaţi
care văd în ocean
sursa Esenţei.
Oare am găsit
ceva?
Taina am
desluşit-o
Taina unui om,
suflet-căutător
neliniştit
şi-ngăduitor
cu sine în
timpul Altuia
de a-şi arăta
calea…
Comentarii
Trimiteți un comentariu