O poezie banală despre frumos

O banalitate anormalizată
O banalitate uniformizată
astfel se descrie însăşi existenţa
ciclu repetitiv
între viaţă şi moarte.
Omul este chiar amorul
dintre cele două extreme
despărţite de religii
care ne obligă să ne conformăm
la ceva absurd:
o lege a credinţei…

Dincolo de misterul universal
şi întrebările retorice,
se ascunde inimaginabilul
pe care-l modelăm de mii şi mii de ani:
FRUMOSUL…
Arta pură înglobează frumosul ca şi temă,
universalitatea, da
banalitatea… oare?

M-am săturat de tablouri repetitive
înfăţişând imagini umane
care nu-şi caută sensul
ci, prin staticul lor,
devin frumoase.
Vreau să regăsesc Frumosul şi-n ziua de azi
şi-n amintirea mea
şi-n aşteptarea zilei de mâine
şi-n curajul de a fi nerăbdător.
Smulgi clipele din mâna unui Zeu
pentru a ţi le-nşira la gât, pe gene,
sub picioare – le-nvinui de o biologică degradare
care este numai a ta;
timpul doar te măsoară
şi-ţi spune cât mai ai până ce ai să mori.


Comentarii

Popular

Trăim într-o lume reală sau iluzorie?

Pisica cu ochi de sticlă

ceva în care n-am crezut vreodată.