Tăcerea timpului


Tic – tac, tic – tac
//
Adun timpul în palmă
de parcă ar fi firimituri
din cozonacul bunicii
copt pentru ziua de Crăciun.

Aliniez printre liniile
palmei cele rămase de festinul
închinat unei sărbători creştine
Zăpada curge şi iar curge
un înger se scutură de praf
zgâlţâi un om de zăpadă
în globul meu de cristal…

Palma stângă mi-e doldora de firimituri
parcă aş avea o mână de zăpadă
dacă ies să-ntâmpin gerul, am s-o îngheţ
dacă rămân, se va topi…
Cu cealaltă mână răsucesc broasca-n cheie
de 20 de ori într-o parte
de 21 de ori în altă parte
până ce voi ajunge la vârsta de 50 de ani completă…

Strâng nesigură pumnul albit
viscolul o zbugheşte-n casă
şi răstoarnă tava cu ceştile de cafea
pe şorţul bunicii…

Mă urnesc prin nămeţi,
Abia, abia fac un pas,
dar trebuie să mă grăbesc
timpul nu-mi ajunge
timpul se destramă
în palmă
aşa că fug… alerg cât mai departe
de umbra ce mă urmăreşte-n noapte
fug de clipa de-acum
ce va fi trecut
într-o clipă
prin mine
fără să pot decât suspina…
fug pentru a mă ajunge din urmă
pe mine, cea de dincolo de-acum
acea care n-am fost
decât în vise.
Alerg, mă zbat, alerg, mă izbesc
de un cerşetor acoperit de beznă
care mi se plânge că-i e foame…
“Dă-mi şi mie, mamaie, portocale sau banane…
E Crăciunul!”
Tremurândă mână, o întind
printre zbârcituri au îngheţat firimiturile
cerşetorul râde-n hohote;

altul îi va lua locul,
ce dacă moare?,
dar… uite! Mor eu!
mă scurg printre fulgii care curg
din cerul veşnic orizont,
veşnic limită vizuală
mă topesc de la atâta frig
degetele mi se decleştează
… nu mai am timp,
nicio fărâmă de secundă…

Tic – tac, tic – tac, tic… tac… tac… tac.





Comentarii

Popular

Trăim într-o lume reală sau iluzorie?

Pisica cu ochi de sticlă

ceva în care n-am crezut vreodată.