Întoarceţi-vă la copilărie!

Oare avem nevoie de oameni sau putem să trăim izolaţi? Singurătatea este bună până într-un anumit punct… oricine trebuie să meargă măcar o dată în viaţă neînsoţit la un film, muzeu, piesă de teatru; măcar o dată să parcurgă un drum cu trenul cufundat în muzică sau cuvinte, privind galeş scurgerea spaţiului în timp, numărând gările rămase până la destinaţie. 

O viaţă fericită este compusă din lucrurile mici care ne dau speranţă. 

Problema oamenilor este că uită cum trebuie apreciat un surâs al persoanei iubite, o pagină recitită de plăcere, o piesă muzicală auzită pentru prima dată la radio, o fotografie alb-negru a părinţilor… suntem atât de preocupaţi, ne complacem în rutină, ne învârtim în jurul altora până ameţim, până uităm de sensul nostru propriu şi particular. 
Sunt de părere că oamenii ar gusta mai des (doze mici) din fericire dacă ar învăţa să-şi păstreze integritatea, onoarea, demnitatea, valorile morale, toate nealterate de opinia publică (care, de cele mai multe ori, nici nu ascultă, doar neagă şi calcă-n picioare). 
Probabil o să mă întrebaţi cum se poate agăţa un om de fericire prin contemplarea infimelor plăceri. Simplitatea este parola către porţile fermecate! Întoarceţi-vă la copilărie, redeveniţi jucăuşi şi îmbrăţişaţi soarele şi copacii, desenaţi cu gândul  minunea fiecărei zile, reinventaţi inocenţa! Copilul este singurul care-şi creează propriul timp. Trăieşte din plăcere, nu din obligaţie. Jocul îi deschide lumea, iar oamenii şi tot ceea ce au inventat ei sunt păpuşile şi maşinuţele lui. 
Săriţi peste dezamăgirile în dragoste precum copilul din voi ţopăia pe şotron!
Dormiţi cu jucării atunci când vă simţiţi singuri, exact cum o făceaţi când vă era frică de întuneric!
Devoraţi fiecare carte cu aceeaşi dedicaţie cu care vă ascultaţi părinţii seară de seară, citindu-vă poveşti nemuritoare!
Recreaţi amintirile copilăriei ori măcar vizitaţi locurile în care aţi simţit pentru prima dată că lumea vă aparţine, că sunteţi eterni.

Secretul fericirii se ascunde în copilărie, iar sensul vieţii poate fi descoperit numai dacă priviţi dezinvolt destinul hărăzit… priviţi lumea prin ochii un copil! Faceţi acest experiment măcar o dată, e ca şi cum v-aţi pune ochelari cu lentile caleidoscopice.
Mai jucaţi-vă o dată, dar nu singuri, aduceţi lângă voi pe cei mai buni prieteni şi săriţi coarda, mutaţi pionii la “Nu te supăra, frate” sau mimaţi. Cum credeţi că vă veţi simţi? Fericiţi? Atunci ce mai aşteptaţi? 

Imaginaţia este o cale de a înfrumuseţa cotidianul, nu o lăsaţi să se atrofieze.

Jocul vă aşteaptă la fiecare colţ de stradă… o clădire cu ferestre deschise: poate o zână tocmai a zburat de-acolo; un bătrân care ascultă muzică la radio în parc: poate a fost un dirijor faimos care s-a certat cu o vrăjitoare; o femeie care târăşte un câine în lesă după ea: poate au făcut schimb de suflete, iar câinele se răzbună; un porumbel care nu vrea să se dea din calea ta: poate are un mesaj din epoca medievală (eşti un cavaler care trebuie să salveze omenirea); aştepţi metroul: un căpcăun se luptă cu Făt-Frumos în tunel şi au blocat circulaţia…
Voi ce vedeţi? 




Comentarii

  1. E superb absolut tot ce scri, te admir, iar articolele tale îmi îmbogățesc sufletul și mintea. Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri

    1. Îţi mulţumesc din suflet, apreciez enorm. Îmi doresc să pot scrie mai mult pe blog de acum încolo şi să mă ţin de un program cât de cât regulat.:)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Popular

Un mic joc de cuvinte

Miros de îngeri aproape

Reducere la tăcere

Jurnal de lectură (I)