Sincopatie

Dezvoltare ascendentă…

Surprinzi universul în palmele tale,
te-ntinzi către stele
şi gâdili razele de soare care au fost
şi nu mai încălzesc pământul
pe care am călcat amândoi, demult…

Dezvoltare transcendentă…

Ne cunoaştem după cristalin,
pe lentilă ai înscris fiecare cuvânt citit,
fiecare gând vorbit,
sentimentele ţi le-ai ascuns pe limbă
şi le-nghiţi de parcă ar fi medicamente 
contra fericirii.
De ce-ţi asupreşti propria voinţă?!
Scufundă-te, inundă-te în iubire,
Posedă şi fii posedat de iubire!
Hazardul te va înnobila ori distruge,
tu nu poţi decât să clipeşti
şi să te rogi pe tine
să te ţină picioarele atunci când 
pământul îţi va fugi de sub (st)ele…
Te alergi în spirale contra propriului timp,
dar cu ce rost? Unde vrei să ajungi?
în zadar chemi amintirile senzoriale microscopice
ele nu te pot extrage decât secvenţial,
apoi… eşti pradă uşoară nostalgiei,
disperării de a fi fericit,
disperat că nu ştii cum
nu mai crezi în tine,
nici în lumea de-afară, nici în constelaţii de cuvinte androgine,
care-ţi poartă visele…
nu mai crezi decât în respiraţie:
inspir – trăiesc
expir – trăiesc
O epopee a silabelor ce nu se termină
o frustare congenitală
criogenizare, demenţă, sufocare,
le-ai încercat pe toate,
te-ai strangulat cu propriile gânduri
fiindu-ţi frică de adevărata moarte,
dar, spune-mi… ce e mai dureros,
să-ţi înmormântezi sufletul înăuntrul tău 
ori
să-ţi arunce alţii ţărâna peste trupul tău, dar tu să fii liber?
Un nou început te-ar putea salva…

Dezvoltare descendentă…

Prefă-te că ai murit ieri
şi începe de azi!