miercuri, 9 august 2017

Îngerul cade în gol

Privesc în gol
pupilele-mi dispar
mă preling spre capăt;
Unde e lumina?

Aştept pe un peron pustiu
un tren ce n-o să vină
sunt o stea-n lumină
//cu prea mulţi fotoni –
mă descompun până nu (mă) mai ştiu.

Şi abia mai pot să mă dezlipesc
de pe scăunelul roşu ce mi-a fost sicriu.
Caut umbra, simt că orbesc;
Lumina oare mă face viu?

Sunt precum un înger
ce-şi întinde aripile în eter;
Caut podul sau subsolul
unde mă pot strecura printre clipe…

Ce-aştept dincolo de aşteptare?
Un alt suflet, poate un răspuns
Dar în zadar privesc cu nesaţ spre capăt –
nu mai sunt lumină, nu mai sunt singur.



3 comentarii:

  1. Nu știu când m-ai descoperit, eu acum am intrat prima dată aici și o să revin tot mai des :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oau, oau, oau! Sunt flatată profund, nu mai am cuvinte. Îţi mulţumesc pentru că mi-ai acordat atenţie, înseamnă enorm. Sincer, nici eu nu mai ştiu când te-am descoperit, te citesc de mult timp şi te admir foarte mult. :)

      Ștergere