Dacă o vedeţi…

Un contur de linii congruente
mi s-a reflectat pe sticla udă dintr-un tramvai îngheţat
aburii călătorilor îţi ştergeau chipul pentru o clipă
nu te puteam repera… erai şi nu erai
o prismă a luminilor golite
ce se scurgea odată cu sudoarea norilor – rece
anotimp, timp de contemplare…

Un contur de linii congruente
ce se prelungesc pe albul venelor concave
până ce ating cele două bucăţi de carne, apetisante
care lâncezesc spre putrefacţie –
de ce nimeni nu le atinge spre desfătare?

un munte fin cu două creste
devine podul dintre prelungirile
coloanei infinitului, uşor zdruncinată
de gânduri severe şi încruntături gingaşe…
Coloana infinitului coboară înspre stelele
de culoarea trifoiului… iz de felină
tolănită-n iarbă, o fiară blândă ce-şi aşteaptă prada
într-un joc de-a Şeherezada…
O boltă se prelungeşte înspre tâmple
şi valurile ţi se revarsă pe umeri.

Un contur strident
pentru o inimă ce se zbate
în depărtare.

Mi se pare o fantasmă
nici nu mi-o mai pot imagina altfel
decât zâna zorilor, zorii zânelor
O explozie de culoare
într-o mare ce-nghite şi scuipă
numai şi numai Gri.


Sursă foto: Pinterest

Comentarii

Popular

Trăim într-o lume reală sau iluzorie?

Pisica cu ochi de sticlă

Libertate-n singurătate, se poate?

ceva în care n-am crezut vreodată.