Nu-mi-e frică!
 |
| Credit: Tumblr |
şi de tot ce a
fost odată…
Mi-e frică de
prezent
şi de tot ce
se repetă încă o dată...
Mi-e frică de
viitor
şi de tot ce
nu va mai exista a doua oară.
Mi-e frică de
timp,
c-o viteză
necontrolată pe deplin, cum trece
Mi-e frică de
spaţiu,
un amalgam
între tot ce există şi nu este, cum se măreşte
Mi-e frică de
eliberare
de tot ce e
spaţiu-n juru-mi şi timp concret
Mi-e frică de
mine…
Mi-e frică să
urlu în simfonii animalice
Mi-e frică să
plâng sincer din agonie
Mi-e frică să
lovesc soarta cu visele-mi!
Mi-e frică de
a fi eu atunci când nu sunt
Mi-e frică de
a-mi fi frică
Mi-e frică
să mă predau în faţa ei… şi a mea!
Mi-e frică
de străfulgerarea irisului meu
Şi de
zâmbetul oglindit de suflet
Mi-e frică
de simţire
Mi-e frică
să mă pierd!
Mi-e frică
să am curaj
Mi-e atât de
frică să trăiesc;
mai mult
decât de moarte…
Comentarii
Trimiteți un comentariu