Păpuşa se joacă

Cu grijă, ţi-am depărtat braţele
ochii i-am lăsat liberi…
Precum o păpuşă-n miniatură te ridic în aer
şi-ncep a mă juca cu tine.

Ceramică-n obraji, sfoară-n păr
te-am turnat din vise
direct într-un mulaj al perfecţiunii…
Dar, vai!, te-ai spart când te-am atins a doua oară
ai refuzat să mai fi,
ai refuzat să mai fi perfectă
şi-ai preluat controlul asupra viselor,
bucată cu bucată,
anihilând tipare
şi stereotipuri,
anihilând încă un suflet…


Păpuşa mea de porţelan renaşte în fiecare noapte
Se toarnă în mine, singură
Eu sunt perfecţiunea ei…
dar, la rându-mi, mă sparg…



Comentarii

Popular

Trăim într-o lume reală sau iluzorie?

Pisica cu ochi de sticlă

ceva în care n-am crezut vreodată.

Câteodată e tăcere