... te cerne plumb...

Sunt adeptul spaţiilor mici,
unde un ou se poate cuibări
suficient până creşte pui.

Sunt adeptul spaţiilor mari,
care pot adăposti şi-un ou gigant,
dar nu lasă ura şi dispreţul să pătrundă-n coajă.

Sunt adeptul pleoapelor deschise,
intensifici visele în realitate
şi râzi când haosul tresare.

Sunt adeptul paşilor mici,
nu te îndepărtezi prea mult de trecut,
dar nici-n viitor nu te hazardezi.

Sunt adeptul scoicilor mari,
îţi devin adăpost atunci când Universul te-nghite
şi te cerne plumb peste aripile incolore.

Sunt adeptul oamenilor reali,
care încă mai au raţiune
şi se caută… între ei.

Comentarii

Popular

Trăim într-o lume reală sau iluzorie?

Pisica cu ochi de sticlă

ceva în care n-am crezut vreodată.

Câteodată e tăcere