... te cerne plumb...

Sunt adeptul spaţiilor mici,
unde un ou se poate cuibări
suficient până creşte pui.

Sunt adeptul spaţiilor mari,
care pot adăposti şi-un ou gigant,
dar nu lasă ura şi dispreţul să pătrundă-n coajă.

Sunt adeptul pleoapelor deschise,
intensifici visele în realitate
şi râzi când haosul tresare.

Sunt adeptul paşilor mici,
nu te îndepărtezi prea mult de trecut,
dar nici-n viitor nu te hazardezi.

Sunt adeptul scoicilor mari,
îţi devin adăpost atunci când Universul te-nghite
şi te cerne plumb peste aripile incolore.

Sunt adeptul oamenilor reali,
care încă mai au raţiune
şi se caută… între ei.

Comentarii

Popular

Un mic joc de cuvinte

Miros de îngeri aproape

Reducere la tăcere

Jurnal de lectură (I)