Un preţ crud

Nemurirea sufletului oare chiar se vinde?
O găsesc rătăcită la un vreun colt de ţară
un cerşetor murdar o ţine-n pungă
şi răcneşte aprig la trecători:
-Luaţi! Luaţi! Nemurire la 5 lei!
                           
Nimeni nu se opreşte, cine să-l remarce?!
Ştie el, un cerşetor, ceva despre nemurire?!
Noi, noi cunoaştem, noi, cei cu mii de căi ale viitorului
Noi, cei conduşi de-o abundenţă de vise neîmplinite
Noi, cei care alergăm în jurul nostru şi ne simţim utili
Noi, cei care înţelegem culoarea, compunem muzică şi criticăm toate artele
Noi, cei care scuipăm şi-njurăm un cerşetor…
A învăţat vreodată el despre nemurire?
Strigă larg de parcă ar fi fericit
de parcă deţine secretul enigmatic al omenirii
de parcă… ar fi nemuritor!
Oare e posibil?!

Nu pricep cum el, umilul cerşetor, să fie păstrătorul eternului
Să aibă în posesie cheia filosofiei decenilor de gânditori
Iar el îşi doreşte s-o împartă… pe bani?
Alţii precum Eminescu, Noica, Cioran sau Eliade
şi-au clădit principii pe veşnicie şi-au sperat şi s-au înşelat
Şi-au fost genii!
Iar el, un biet cerşetor, a primit-o gratis şi o vinde…

Mă apropii timid de el şi-i întind o bacnotă
Zâmbeşte candid şi-mi deschide punga:
-Vezi! Ia câtă vrei!
Nu ştiu ce să fac… punga e plină

cu amintirile mele înţesate de simţuri renăscute,
copilăria mea cu tot cu bunici şi jocuri de copii mici,
muzica ascultată printre sfâşieri necontenite de sentimente incipiente,
observaţiile mele pertinente asupra lumii în stări confuze,
cărţile devorate cu nesaţ de ochii şi mintea înfometate după adevăr…
sunt eu, într-o lume difuză a tot ce-am fost
într-o pungă a unui cerşetor

Şi-am plătit pentru a-mi vedea nemurirea!


Comentarii

Popular

Trăim într-o lume reală sau iluzorie?

Pisica cu ochi de sticlă

Libertate-n singurătate, se poate?

ceva în care n-am crezut vreodată.