NoD Dublu

De ,

Cerşim nemurirea
prin glasurile noastre care se contopesc
atunci când strigăm în faţa stelelor
“Ne iubim şi nimic nu ne poate despărţi!”

Alergăm împreună
eu te ţin de-o mână,
tu de-un picior
şi călărim peste timp
norii prăfuiţi ce ni se-ascund printre coaste.

Dependenţă, curaj şi tandreţe
Respirăm iubire -
inhalăm atomii celuilalt
şi expirăm cuvinte ce ne mângâie.
Nicio caracatiţă iluzorie
nu ne poate abandona
în faţa suflului vieţii.
Suntem eterni
prin simplul fapt de a fi
îndrăgostiţi până şi de umbra nopţii
peste care păşim pentru a ne îmbrăţişa
Existăm fiindcă
ne-am împletit visele
cu aţă-dependenţă
cu miraj-curaj
cu feţe-tandreţe
şi-apoi, le-am înnodat
în jurul nostru…

Mi se pare că aud culorile cum se prind
de bulgării cenuşii
ce deodată se-nalţă către tentaculele solare
spre care zburăm şi noi, iubind -
în infinitul infinit.








Comentarii

  1. costi pop28 ianuarie 2017 la 11:44

    Nu vraau decat sa-ti sugerez, in a-ti pastra stilul acesta, inconfundabil.
    Cateodaata, citesc poeziile colegilor de pe Confluente Literare si raman surprins, incotro s-a indreptat poezia romaneasca, poeme scrise intr-un mod eminescian notoriu, mai toti avand in minte ingeri, basme, fluturi, muguri de iubire, stele, aripi, luna intre stele...stii bine si tu, ai sesizat aceasta turnura, ce ma lasa cu un gust amar.
    Partea amuzanta si tragica in acelasi timp, este aceea ca unora, multi, le place si se inghesuie sa aprecieze, lasand comentarii de genul...minunat, sublim, plecaciuni, reverente si altele.
    Voi incheia, e momentul sa cobor la pacientul meu, apoi sa revin pe aici, dupa ora 21:00, la voi fiind 22:00 si in final, sa termin si pe azi, dupa ora 22:30.
    Gand bun si spor la visare.Scrie tot ce crezi ca inseamna viata, uneori, eu voi citi, doar sa am internet, ca acum.:-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ana Grecu29 ianuarie 2017 la 00:03

      Stilul face parte din mine, nu-l pot alunga (ar insemna sa ma reneg). Multumesc pentru parerea sincera, pot afirma ca va sustin opinia in legatura cu modalitatile de exprimare in poezia moderna... din pacate, se imita foarte mult si se creeaza foarte putin. Va astept cu mare drag comentariile!

      Ștergere
    2. Unknown29 ianuarie 2017 la 01:05

      Nu mă aștept să comentezi la cele scrise de mine, cu toate că mi-ar prinde bine, din parte ta...
      Scrii bine, ești inteligenta spre extreme, scolata intr-un mediu frumos, alternând cu tot ce înseamnă adolescentă, ultimul tau drum spre viitoarea maturitate.
      Gând bun și spor...La scris.:-)

      Ștergere
    3. Ana Grecu29 ianuarie 2017 la 02:21

      Intotdeauna raspund oamenilor care se ghideaza dupa propriile valori morale! Va multumesc pentru complimente, va doresc inspiratie si... rabdare! Incet, incet vom transforma lumea intr-un mediu frumos pentru toti cei care merita:)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Popular

Un mic joc de cuvinte

De ,
Imagine
Nu e totul despre cât, cum şi ce scrii. E vorba şi despre ce simte cel care te alege drept imagine simbolică a gândurilor lui timide. Pot să spun acum orice despre orice şi tu să citeşti oricum despre orice. Pot să te fac să râzi sau nu, intenţiile fiind copii legaţi de degetele mele ca într-o presare a gheţii pe o sticlă spartă. Întocmai cum înşir ca să mă joc mărgele de cuvinte, aşa şi gândul tău ajunge la mine dinainte de a-l fi gândit. Îl iau cu penseta ca pe oricare altul să-l examinez sub microscopul secular. Dacă mai rămâne ceva din el, e bine; dacă nu – atunci rămână poezia mea care-ţi poate înlocui lipsa. Dar asta înseamnă că trebuie să spun ceva cu sens, nu? „sens”, „sens”, „snes”, „enss”, „ness”. Ce sens? Nu e niciun sens aici, tu doar citeşti un şirag plăpând de versuri ce se aleargă până la capăt, se rostogolesc, URLĂ!, se opresc. Se opresc?  Sursă foto: Muzeul de artă din Craiova, 2018 ©
Citiţi în continuare:

Miros de îngeri aproape

De ,
Somn uşor, dragostea mea! Aluneci în vise precum o turturică înălţată în orizont, cu aripile învăluitoare puritate în esenţă, miraj în aparenţă… Somn uşor, dragostea mea! Visează-mă la noapte, inocent şi îndrăgostit îţi voi şopti iubirea eternă dincolo de vis poate şi atingerea-mi o vei resimţi… cândva… Somn uşor, dragostea mea! Cavalerul tău negru voi rămâne, înfruntând adânci coşmaruri Fii fără grijă! , somnul neperturbat vei avea, iar eu, bietul tău aghiotant, te voi săruta de noapte-bună!... Somn uşor, dragostea mea! M-am rugat deja la îngeri să te-mbrăţişeze cu aripile lor să te martirizeze şi să te închine în Rai… Somn uşor, dragostea mea! Somn uşor…
Citiţi în continuare:

Reducere la tăcere

De ,
Imagine
Întunericul devine lumină străbate visele abandonate ale celui mai cicatrizat suflet fiindcă ştie că acolo se ascunde… ! Liniştea ! Numai cel care a tăcut şi a încetat să mai caute alinarea între azi şi ieri, (secretul stă în prezent) viaţă şi moarte, (moartea e un capitol al vieţii, nu e sfârşitul) gol şi tot, (ce minimalist e acest vers…) arhitectura naturii şi ruinele urbane, (o decadenţă a bunului gust ne cuprinde, ne ucidem valorile) între el şi ceilalţi (ne sufocăm în propria demenţă) Numai el ştie cum trebuie să accepţi
Citiţi în continuare:

Mitologic

De ,
Imagine
Ai eliberat din tine, - la fiecare zbor – fumul unei idei deja apuse; Ai eliberat în mine Răsăriturile pe care tu, - oarbă-n simţire – nu le-ai mai căutat. Un Dumnezeu a întrebat în treacăt de a ta pană, mistică, uluitoare, cu care-şi scrie amintirile pe Pământ O pană a legilor din Iad şi-a făgăduinţelor din Eden. Cu ochii-mpietriţi, învineţiţi de prea mult aer inspirat Ţi s-au scurs lacrimi sângerii pe chipul de porţelan. Ai mângâiat orizontul unei lumi prea crude - să-şi deschidă cerurile peste tine – La ce te aşteptai? Să devii regina unui faraon… mort? Ai cucerit Soarele lui Apollo şi-ai sărutat călcâiul lui Ahile… Ai cugetat îndelung la templul Atenei şi-ai stors-o de frumuseţe pe Afrodita Te-ai cutremurat deodată când te-ai închinat la fulgerul lui Zeus Iar Poseidon a vrut să te înece în abisuri Însă eu am despicat moartea pentru tine! Te-aştept, Persefona mea, să-mi îmbrăţişezi umbra, să-mi slăveşti nemurirea să te-ndrăgos
Citiţi în continuare: