Jurnal de lectură (VI)

“milk and  honey” – Rupi Kaur
#1 New York Times Bestseller
An apariţie: 2015, editura Andrews McMeel Publishing
În România, o puteţi găsi aici



The hurting, the loving, the breaking, the healing, acestea sunt cele patru etape prezente în cartea indiancei devenită fenomen internaţional. 
Iniţial, am crezut că este vorba despre poezie, apoi, când am avut ocazia să mă delectez în linişte cu paginile acestei cărţi, am avut senzaţia că de fapt poezia ascunde o poveste ce poate fi transpusă într-un roman. Se citeşte fără întrerupere, este fluidă de la un capăt la altul, ceea ce facilitează contactul cititorului cu lectura. 

Versurile aparent simpliste sunt dovada unei lupte interioare ce a devastat orice criteriu de siguranţă ce făcea conexiunea dintre lumea exterioară/realitatea şi sentimentele intense revărsate precum o cascadă de nestăvilit. Inocenţa distrusă timpuriu are repercursiuni în viitorul adult, distruge la rândul ei echilibrul dintre trup şi minte, dintre eu şi lume, anulează orice dorinţă de vindecare (fiindcă agresatul nu încetează niciodată să-şi caute agresorul, fie că e vorba de o relaţie nouă sau, pur şi simplu, întoarcerea la trecut de fiecare dată când individul se îndepărtează de sine; doar că problema se ascunde în trecut şi trebuie depăşită cumva).
În a doua parte a cărţii, observăm cum fiinţa ce odată şi-a căutat tatăl printre ruinele sufletului ei atins de mâini crude, care au distrus orice au întâlnit în cale, se aruncă cu totul în relaţia ce pare a fi perfectă, acea iubire când conştientizezi viitorul alături de persoana respectivă. Se realizează un abandon sever, o incoerenţă între eul general şi demnitate… supusă la torturi psihologice, sufletul deja oprimat se trezeşte expus în faţa unei furtuni imposibil de ocolit. Singura speranţă este să o traverseze, să piardă totul, să se piardă cu totul, ca apoi să poată renaşte cu adevărat. Însă acest început nu poate avea loc decât după confirmarea de către conştiinţă a faptului că durerea face parte din existenţă. Negarea nu duce decât la amânarea inevitabilului: confruntarea cu sine.
Eşti pus în faţa alegerii: continui să te afunzi în mizeria pe care ţi-o aduce presupusa iubire, o mizerie care te scufundă dintr-o iluzie în alta, o mâzgă care nu-ţi permite să te împaci cu trecutul fiindcă e lipicioasă şi te ţine agăţată de agresorul din prezent, agresorul ce se vrea salvatorul tău. Ori te poţi rupe brutal, te poţi desprinde şi să aluneci în necunoscut pentru a te căuta pe tine (“i am a museum full of art/but you had your eyes shut”). 
Pas cu pas, îţi vei înţelege deciziile, îţi vei ierta greşelile şi vei erupe în fiinţa ce ţi-a fost hărăzită de la început. Ieşirea fluturelui din crisalidă se face cu efort, cu lacrimi, cu suferinţă, cu disperare, cu o luptă din care nu va ieşi învingător decât unul singur: tu sau nimeni altcineva. Te salvezi singur, îţi eşti propiul umăr pe care să plângi, propriul braţ de care să te sprijini, eşti tu pentru tine, într-un process angoasant de vindecare şi acceptare a faptului că: “if you are not enough for yourself/ you will never be enough/ for someone else”.
Eliberarea există, iar această carte de poezii scrisă precum un bildungsroman de mici dimensiuni, ne exemplifică tocmai acest lucru: “you must/ want to spend/ the rest of your life/ with yourself/ first”.

Din punctul meu de vedere, aceste poezii trebuie citite de oricine se străduieşte din greu să-şi găsească “the inner strength”, de oricine are nevoie să i se spună că durerea va trece, de oricine care se simte pierdut în propriile gânduri. De oricine are nevoie să ştie că nu este singur. Ilustraţiile au farmecul lor, oferă o imagine completă a cititorului asupra actului artistic şi a emoţiilor care l-au născut. Cu toate că nu sunt poezii de o mare calitate, ne îndreaptă atenţia spre lucrurile simple, care ne pot face fericiţi (incluzându-ne şi pe noi înşine).





Vă las drept mostră câteva versuri care m-au impresionat prin mesajul puternic mascat de minimalismul scriiturii:

“you tell me to quiet down cause
my opinions make me less beautiful
but i was not made with a fire in my belly
so i could be put out
i was not made with lightness on my tongue
so i could be easy to swallow 
i was made heavy
half blade half silk
difficult to forget and not easy
for the mind to follow” –în “the hurting
----
“i need someone
who knows struggle
as well as i do
someone
willing to hold my feet in their lap
on days it is to difficult to stand
the type of person who gives 
exactly what i need
before i even know i need it
the type of lover who hears me
even when i do not speak
is the type of understanding
i demand” – the type of lover i need (în “the loving”)
---
“i don’t know what living a balanced life feels like
when i am sad
i don’t cry i pour
when i am happy
i don’t smile i glow
when i am angry
i don’t yell i burn

the good thing about feeling in extremes is
when i love i give them wings
but perhaps that isn’t
such a good thing cause
they always tend to live
and you should see me
when my heart is broken
i don’t grieve
i shatter” – în “the breaking
---
“i know it’s hard
believe me
i know it feels like
tomorrow will never come
and today will be the most
difficult day to get through
but i swear you will get through
the hurt will pass
as it always does
if you give it time and
let is so let it
go
slowly
like a broken promise
let it go” – în “the healing

Comentarii

Popular

Trăim într-o lume reală sau iluzorie?

Pisica cu ochi de sticlă

ceva în care n-am crezut vreodată.

Câteodată e tăcere