Nirvana

I’ve become so unhappy
that I’ve made my unhappiness
a happy place.

Fericirea vine din interior,
la fel şi frumuseţea şi iubirea,
dar şi ura, dispreţul, nemulţumirea…
Suntem un ghem care adună
sentimente peste sentimente
sperând că putem atinge Nirvana
în parcursul nostru către…

Inspir-expir, inspir-expir
mă simt, sunt respiraţie
şi (mă) suflu către Înalt
pentru a mă izola de biata realitate târâtoare
pe sub ochi şi vene
… muşcă în coşmaruri-tornadă
şi mângâie cu ploaia cavoul din stern.
Realitatea suntem noi – spune existenţialista din mine
Ei sunt păpuşile noastre,
noi suntem ai lor,
la rândul nostru.
Chiar dacă alegem moartea,
tot am trecut prin mâinile lor
cel puţin o dată…
ne-au modelat, ne-au ju(de)cat
ne-au spintecat ca să ne vadă mutaţia:
Cum de a fost posibil să dezvoltăm o conştiinţă proprie,
cum de încă suntem indivizi
care nu zâmbesc la comandă
şi care nu oferă aprecieri virtuale?!
Cum de este posibil să vrei să fi om
într-o realitate… aparte?

Eşti ceea ce mănânci.
Dacă nu mănânc, ci mă hrănesc cu aer,
alerg năucă pe străzi, cu simţurile lepădate
muşc din cer, din nori,
ating frunzele – reverii de toamnă,
culeg stele şi le pun în buzunar
pentru a mă încălzi şi a mă călăuzi;
dacă nu mănânc, ci mă hrănesc cu realitatea,
atunci… ce sunt?
O treaptă pe scara budistă?
Un suspin, o lacrimă?
Un sunet? O clipă?

Eu sunt viaţa mea, dar
viaţa mea sunt eu?
Rup petale din florile anotimpului
şi le presez, le presez continuu…
Oare pot face la fel şi cu mine?
Sunt o floare, sunt un om,
sunt un visător, sunt un creator…
cu fiecare cuvânt scris, mă presez
devin Eu.

Întind braţele şi-i spun cerului că-l primesc
să-mi fie pătură
Sărut pământul şi-l rog să-mi rupă
rădăcinile cât mai curând
fiindcă vreau să zbor,
să cuprind Eu cerul… ?



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Popular

Trăim într-o lume reală sau iluzorie?

Pisica cu ochi de sticlă

Libertate-n singurătate, se poate?

ceva în care n-am crezut vreodată.