Panglica (unei minuni)
Te-nfăşor într-o panglică de
culoare roşie
Las până şi Soarele să te mângâie
Textura de mătase, strălucire
argintie
te-nvineţeşti de la atâta
dragoste!
Te leg de-o buturugă de când
lumea;
Mesteacănul străfulgerat de
dragoste, acum devenit stea…
Strâns, imposibil de eliberat,
suflete reavăn
Te zbaţi agonic, te pătrunde
zbuciumul:
“Libertate!” murmuri…
Chiar n-am de unde să-ţi fac rost
Holbează-te-n jur, numai patetic
şi anost
ţi-am dezlegat trupul, sufletul
ţi-e fluture
panglica începe să ne usture…
Ce pot face eu pentru fericire?
-un biet atom pierdut-
Ce pot face eu pentru tine?
-un biet om pierdut-
Îmi scriu doleanţele…
pe-un paşaport
condoleanţe mie… ţie… nouă, vouă.
profund, sensibil, cu traire...bravo, Ana!
RăspundețiȘtergereMultumesc din suflet! Mi-ai luminat ziua stiind ca am un cititor care intelege, atat versurile mele, cat si mesajul pe care am vrut sa-l transmit! :)
Ștergere