Panglica (unei minuni)

Te-nfăşor într-o panglică de culoare roşie
Las până şi Soarele să te mângâie
Textura de mătase, strălucire argintie
te-nvineţeşti de la atâta dragoste!

Te leg de-o buturugă de când lumea;
Mesteacănul străfulgerat de dragoste, acum devenit stea…
Strâns, imposibil de eliberat, suflete reavăn
Te zbaţi agonic, te pătrunde zbuciumul:
“Libertate!” murmuri…

Chiar n-am de unde să-ţi fac rost
Holbează-te-n jur, numai patetic şi anost
ţi-am dezlegat trupul, sufletul ţi-e fluture
panglica începe să ne usture…

Ce pot face eu pentru fericire?
-un biet atom pierdut-
Ce pot face eu pentru tine?
-un biet om pierdut-
Îmi scriu doleanţele…
pe-un paşaport
condoleanţe mie… ţie… nouă, vouă.
Credit: Tumblr

Comentarii

  1. profund, sensibil, cu traire...bravo, Ana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc din suflet! Mi-ai luminat ziua stiind ca am un cititor care intelege, atat versurile mele, cat si mesajul pe care am vrut sa-l transmit! :)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Popular

Ce mai înseamnă în ziua de azi curajul de a fi tu însuţi?

Un mic joc de cuvinte

Emma Bovary, Don Quijote şi… încă cineva

Trăim într-o lume reală sau iluzorie?