Recomandări de lectură

Pentru timpul care a mai rămas de stors la mare (sub o umbrelă, când e prea cald), la munte (în pauzele meritate după câteva trasee montane), acasă, în timp ce ne ascundem de căldură sau la bunici, înainte să înceapă numărarea inversă până la începerea unui nou an şcolar, vă propun o listă. Îmbinând lecturile mele din această vară, în care m-am dedicat mai mult de 100% criteriilor şi gusturilor personale, cu timpul liber de care probabil dispuneţi dacă vă pregătiţi să plecaţi în concediu, am încercat să încropesc lista în aşa fel încât să se găsească aproape toate genurile sau stilurile, numărul de pagini să varieze, iar autorii să vă încânte cu poveşti pe care le puteţi recomanda şi prietenilor/colegilor atunci când vă veţi întoarce din vacanţă.

Într-o ordine aleatorie, iată ce vă recomand:

1.      Simona Antonescu – Hanul lui Manuc

Pentru cei care au citit Fotograful curţii regale şi sunt familiarizaţi cu această autoare, ultimul ei roman face o incursiune ambivalentă, împletind imaginarul (povestea Ruxandrei şi a boierilor Sămărghiteni) cu intrigile reale de spionaj ale lui Manuc Bei. Palpitant, construit cu migală şi precizie, romanul aşteaptă un cititor care-i poate dedica suficient timp. În cazul în care rămâneţi în Bucureşti, vă recomand ca după terminarea lecturii, să faceţi o vizită şi Hanului. Poate reuşiţi să vi-l imaginaţi pe Manuc sau pe haiducul Iancu Jianu cum stăteau la masă acum două secole.

2.      Ioana Pârvulescu – Viaţa începe vineri şi Viitorul începe luni

Dacă tot am pornit pe drumul evocărilor şi dacă vă este dor de Bucureştiul de-altădată, atunci romanele Ioanei Pârvulescu sunt ideale pentru cititorul îndrăgostit de arta povestirii şi de gingăşia detaliilor.

3.      Donna Tartt – Istoria secretă

Schimbând registrul, Donna Tartt este una dintre autoarele mele favorite descoperite recent (prin romanul Sticletele, citit chiar vara trecută), iar acest roman ne duce cu gândul la crima lui Raskolniv dublată şi comisă de mai mult de un singur personaj. Autoarea are grijă să introducă pagini remarcabile, încărcate de filosofia Greciei antice, explicând astfel „frumuseţea” unei crime. Dar care să fie oare limita? Faust nu a murit fiindcă şi-a dorit prea multă cunoaştere? Ce se va alege de tinerii murdăriţi acum de sânge nevinovat?

4.      Irvin D. Yalom – Problema Spinoza

Ideea romanului m-a fascinat prin coincidenţele găsite de către autor între Spinoza, filosoful renegat de comunitatea evreiască fiindcă a ales să îl gândească singur pe Dumnezeu (în contradicţie cu doctrina) şi Rosenberg, un nazist care aproape că voia să demonstreze că Spinoza nu era evreu deoarece gândirea lui i se părea prea genială pentru a putea aparţine unei astfel de minţi cu origini atât de impure. Yalom face mai mult decât o simplă relatare – pătrundere în psihologia alegerilor pe care cele două personaje le fac, ba chiar îi psihanalizează (ficţional vorbind) pe amândoi.

5.      Margaret Atwood – Asasinul orb

Romanul pe care l-am terminat recent şi pe care îl ador atât de mult, încât nu mai am cuvinte să îl descriu. Citiţi-l şi spuneţi-mi dacă aveţi aceeaşi părere cu mine.