Zbor

Alerg prin zbor
încercând să prind
clipele de foc
într-un joc mistic.

Mă depărtez în zbor
culegând ramuri verzi
suflând prin vânt
către Steaua Polară.

Mă scutur în aer
de penele cui am fost
şi-mi eliberez aripile de conştiinţă.

Mă cutremur de zbor
fiindcă am simţit pământul
de atâtea ori l-am mestecat
printre dinţii unei ne-speranţe.

Zbor atunci când alerg
zborul meu e limitat
înfipt mă păstrez
îmcerc să evadez
lupt să mă (re)creez
trupul mi-l vizitez
ca apoi să mă consternez
şi să mă elucidez
de mine, de mine doi, de noi, de voi goi

Cine sunt eu să alerg liber
când orizontul mi se deschide
şi-mi gâdilă timpanul:
“Vino, verbul… te-aşteaptă!”
Credit: Tumblr

Comentarii

Popular

Trăim într-o lume reală sau iluzorie?

ceva în care n-am crezut vreodată.

Câteodată e tăcere

Te caut şi nu mă găsesc.