Aripile muzicii

Cred în puterea mistică de vindecare a sufletului prin ascultare. Omul şi urechile sale trebuie să asculte paşii pe care-i face prin propria lui existenţă; sunetul vocii sale. Omul este nevoit să-şi asculte respiraţia timorată ori apropierea genelor atunci când IDEEA apare, atunci când suflul îi este tăiat de o rază de creaţie. Urechile lui au nevoie să se purifice; să se aplece asupra picăturilor de ploaie, asupra zgomotului făcut de lupta furnicilor pentru hrană, vântul ce alene mângâie trecerea lui, păsările care-şi zbat triumfătoare aripile, greierii de dimineaţă cum se salute între ei… Urechea umană aude sângele pulsând, culege suntele din fiecare mişcare a vieţii: spălatul pe dinţi (aţi observant ce simfonie apare cu frecarea fiecărui dinte, ce apogeu atinge muzicalitatea prin gargară?!), introducerea unei parole (atât de melodios sună apăsarea de taste, de parcă ar fi clapele unui pian), claxoanele din aglomeraţie (se transformă-n trompete), ridicarea mâini şi implicit foşnetul hainelor atunci când ne agăţăm de bare în mijloacele de transport în comun (precum o baghetă de dirijor încercăm să ne menţinem echilibrul), chiar şi atunci când ne cuprinde somnul, ne transformăm în viori ce trebuie acordate.

Sunetul muzicii este compus din numeroase şi atât de diferite note, arii, partituri, încât mă uimeşte faptul că încă reuşim să le despărţim pe fiecare-n parte.

Muzica devine o pauză atunci când ne trăim la maximum viaţa… apăsăm “Play” şi, de fapt, ne ascundem auzul de tot ce se poate-ntâmpla în jurul nostru… ne lăsăm vrăjiţi de glasuri de îngeri (Celine Dion, Mariah Carey, Prince, Ed Sheeran, Sam Smith, Adam Levine, Troye Sivan… etc.) , zei (Tudor Chirilă, Jared Leto, Alex Turner, Adele, Nicu Covaci, Steven Tyler, Adrian Igrişan, Jimi Hendrix, Slash, James Blunt…etc.), titani (Beyonce, Eminem, Lana Del Rey, Whitney Houston, Axel Rose, Bon Jovi, Bach, Beethoven, Mozart, Vivaldi…). Putem zbura numai printr-o simplă apăsare de buton, numai printr-o notă dacă ştim să o ascultăm la momentul potrivit.

Muzica devine o a doua limbă, cunoaşte infinit de multe dialecte, toate spectaculoase şi sufocante prin amploarea notelor. “Spune-mi ce muzică prefer ca să-ţi spun cine eşti”.

Vă aştept comentariile chiar aici, vreau să aflu şi muzica voastră preferată (din orice “domeniu”)!

Sunt curioasă dacă sunteţi sau nu de acord cu mine.

Credit: Tumblr