O păpădie cu glas de aripă

O păpădie surprinsa de mine (2015)

















Câte nopţi ale singurătăţii mai trebuie să-ndur
de parcă îmi port povara anilor inexistenţi şi grei
a păcatelor moştenite din veacuri
Eu nu sunt decât o biată floare răsărită,
leneş înmugurită, veşnic nemulţumită:
“Vreau alte petale! Vreau alte culori!”
Ce e greşit în compoziţia mea actuală?
Oare eu sunt doar o copie imortală?
Dacă m-aş schimba, cât m-aş îndepărta de mine!
trupul plăpând de păpădie mi-l voi lăsa amintire
să atace liber oceanul lumii,
iar eu, eliberată!?... voi zbura fără să exist.

Plasa azurie a descătuşării mă cheamă s-o străbat
Mi-e frică de (ne)mărginirea ei şi ciocnirea bruscă cu-n orizont
Pasăre nu-s, nici ca floare nu mai exist…
Ce mă mai defineşte atunci? Mai sunt eu?

Mi se revoltă sufletul cu tot cu sentimente
Mă transform, redevin acel atom prin lume
rătăcind  către natura pură şi mirosul apei
însă… nu mai arăt a floare,
Hidoşenia urâtului demonic a ieşit din mine!
Am colţi de-argint şi gheare de smarald
Muşc aerul, zgârii insecte, sparg luna cu urletu-mi
Nu-mi mai pasă c-odată am fost frumoasă,
o floare rară, plantată de îngeri,
Acum sunt numai o pată neagră, devoratoare
murdăresc claritatea biologică cu al meu comportament
scuip temeri pentru oameni, înjur perfecţiunea, lovesc (în) orice…

Unde sunt? Unde sunt eu?
Într-un închis vârtej absurd al neexistenţei în fiinţă
devin chiar eu un paradox, şi eu, iar eu, tot eu, iarăşi eu…
eu, în mine, cu geamăna mea
cea cu negru poleită
de Iad îngrădită…
Mai sunt oare una cu cealaltă?
Pot eu oare întoarce segmentul abstract către cea de dinainte?
Cine am fost? O floare colorată,
descrisă de viaţă, alergând după alta?
De ce m-am schimbat?
De ce mi-am pierdut sensul de a trăi?

M-am condamnat în gânduri monocrome
Mi-am blocat viziunea, m-am autocontrolat
m-am înnegrit prea din vreme, o geamănă am făurit
pentru a-mi da sentinţa: mine!
Nu mai este timp… rădăcinile s-au sfărâmiţat şi ele…
mă-ndrept ameţitor către cealaltă
şi mă las să cad, ştiind că nu mă va ancora nimeni…

Ştiu ce-am fost… şi ce-am pierdut.

Comentarii

Popular

Trăim într-o lume reală sau iluzorie?

Pisica cu ochi de sticlă

ceva în care n-am crezut vreodată.

Câteodată e tăcere