Diferă (ano)timpul

Te-nspir în aerul rece al unei dimineţi de vară
Eşti firul meu de iarbă
Eşti o rază
Te caut printre albine şi alte tipuri de insecte
Dar tu eşti deja regină peste cugetările mele
infinit te caut; alergi, zbori, te prăbuşeşti
ca să-nvii în stele şi-n nori şi-n creste
Iar eu să nu te mai găsesc
decât atunci când îmi eliberez ochii
şi-mi deschid celelalte simţuri
Eşti aerul aburit de vânt
Eşti clipa unui fluture
Te zbaţi în orizonturi precum o frunză-nsângerată
ţipete inocente de copii te-alungă din mine,
mă pierd alergând şi eu cu ei
mai joc o dată viaţa...
fiindcă n-am apucat să fiu copil…

Eşti primul fulg de nea
Eşti în toată fiinţa mea
Şi te caut, iar te caut printre crengi uscate
invoc emisfera nordică să mi te dea 
neprihănită de prima brumă
… e mult prea târziu…
Tu pluteşti deja prin mine.

Iar vine anotimpul,
Privesc cum trece timpul
Te pierd printre suflete îngheţate
Am  te regăsesc printre urletele animalice
ale oamenilor care simt cum trece timpul…
Aştepţi să trec şi eu, o mână de atomi finită
numai tu,
născută din apă,
modelată-n foc,
crescută-n pământ umed
şi purtată de brize reci de martie,
numai tu eşti infinită.

În fiece anotimp te zăresc şi cred...
voi găsi fiinţa noastră sincronizată-n timp.

Credit: Tumblr

Comentarii

Popular

Trăim într-o lume reală sau iluzorie?

Pisica cu ochi de sticlă

ceva în care n-am crezut vreodată.

Câteodată e tăcere