Îţi închin un vers

Şi mă-nchin la un suflet mort
şi mă pierd printre culori
Te-ndupleci să muşti din mine, copt
Vei muri iubită, te caut printre nori
În zbor ai să te desfaci
În steaua unui pol şi-n timp să te prefaci
Vei curge, tu, vis al unei vieţi albastre
tu, înger al vieţii caste
Te scurgi, tu, vis al eternităţii
prin sinapsele ideii
pătrunzi cu ochiul minţii
printre glasurile sparte şi infime
Scuturi puritatea de întregime
să te-ntrupezi iarăşi dintr-un tine.

Apa unui diavol mă scutură din cer
Şi cad… cad din tronul luminat
până pe pământul întunecat
Mă preling din Dumnezeu
pe-un teluric gri şi-absent
te chem, disper, dispar şi,
chiar eu,
defazat mă vezi închinânt, îndurând, savurând
un fruct zemos din Rai
care creşte dintr-un soi din luna mai;
Ni se oferă cu-nveliş uscat atunci când dai
sufletul meu deja mumificat,
aproape pietrificat,
lipsit de vreun Rai,
altului crescut din luna mai.


Comentarii

Popular

Trăim într-o lume reală sau iluzorie?

Pisica cu ochi de sticlă

Libertate-n singurătate, se poate?

ceva în care n-am crezut vreodată.