Chipuri şi figuri

O îngrop în o mie de vise

despre noi,… noi, cei doi
îndrăgostiţi, veşnici şi nedespărţiţi
noi, cei stăpâni peste o lume
colorată-n iubire şi cu-n singur nume:
NOI!...

O înfăşor în frigurile eternităţii
mi se-ndepărtează uşor; un pas, apoi sute
dragostea ei devine chipul fragilităţii
iar sărutările mi se-ntorc, mute
se abandonează groazei şi se-avântă-n disperare
nu mă aude: “Dragostea, moarte n-are!”…

O dezvelesc de ceea ce-am fost
şi o las (să) vie-n amintiri
Să mai iubesc din nou? Cu ce rost?
Precum demonul şi îngerul sunt miri
Am adorat-o, mi-am imaginat-o
îngerul meu, visul meu, demon scos din trupul meu
însă ea nu era decât un Dumnezeu…
pregătit să-mi închidă rana
să săvârşească ritualul purificării
de a-mi alina durerea şi de a
o preschimba-n Raiul unui
îndrăgostit…

Comentarii

Popular

Trăim într-o lume reală sau iluzorie?

Pisica cu ochi de sticlă

ceva în care n-am crezut vreodată.