Speranţa de-apoi


Renunţ la visare precum renunţ la zbor
Un nou-născut care visează
şi speră ca măcar o dată să-şi înalţe aripile spre cer
să culeagă stele, să se gâdile cu norii, să miroasă alte planete… alte vieţi.
Precum un copil c-o unică dorinţă de cunoaştere
deschide ochii complet întâia oară,
iar gura-i devine cerc, “Ce brutală este existenţa!”
nu-l lasă nici să urce, nici să coboare
pe scara infinitului universal.
Aşa se pierd visele
aşa nu se mai îmbină alte şi alte trepte
aşa copilul creşte
aşa copilul nu mai vede…
aşa copilul nu mai este!

Renunţ la cuvinte precum renunţ la simţuri
Un om mutilat de regalitatea unui Dumnezeu
raţionat de atenţie, lipsit de-o dragoste umană
Un nevăzător care nu mai aude nici muţenia şchiopilor
Un om rătăcit printre zile, căutând alinarea-n nemuritoarea noapte…
Măcar el visează,
percepe totul…într-un alt fel…
aşa se recuperează visele
aşa se mai clădeşte-ncă o scară seculară
aşa copilul renaşte,,
aşa copilul crede,
aşa copilul (încă) este!

Renunţ la mine precum renunţ la scop
Un depresiv sinucigaş
cu raţiunea-n pungă şi cu sentimentele mânjite
O fiară a libertăţii captive pururea,
încarcerată în regulile unei bune conduite
O bestie demonică… ce încă mai caută evadarea-n simţuri
se pierde în timp ce se descompune-n orb. mut. surd. olog.
şi-şi taie nemilos straturile sufletului îmbâcsit cu
o roză din grădina vreunei Juliete diafane
Pâlpâie lumină naturală,
Renunţă la el şi (re)descoperă… copilul!

Aşa se reînvie cu-adevărat inocenţa?!

Comentarii

Popular

Trăim într-o lume reală sau iluzorie?

Pisica cu ochi de sticlă

Libertate-n singurătate, se poate?

ceva în care n-am crezut vreodată.