Teoria personajelor (reale)

Ce s-ar întâmpla dacă ne-am fi imaginat întreaga noastră existenţă? Dacă noi, oamenii prezentului, trăim de fapt în visul altcuiva? Dacă tot ce ne înconjoară este doar plăsmuirea unei alte minţi, altfel decât cea pe care o cunoaştem şi pe care o vom denumi general creier? O minte capabilă să controleze miliarde de fiinţe, fiecare cu destinul său individual, cu o înfăţişare diferită şi cu ambiţii fie ciudate, irealizabile ori nebuneşti? Acest control este atât de bine prelucrat încât suntem îndoctrinaţi să credem că deţinem monopolul tuturor clipelor, oamenilor, obiectelor care ne compun vieţile noastre, când noi nu suntem formaţi decât din imaginaţie… pură imaginaţie!

Credit: Tumblr

Această teorie este deja prezentă în minţile câtorva oameni de ştiinţă şi a încercat să prindă contur şi-n nucleul ideilor mele asupra existenţei umane. Bineînţeles că la început nu am dat crezare acestor vorbe bizare, însă, cu timpul, am analizat posibilităţile şi am îndreptat punctele slabe. Am să vă prezint câteva idei, cu o notă subiectivă din partea mea.

“Teoria visului ca viaţă” ar putea fi adevărată fiindcă prin această dominaţie asupra individului se demonstrează următorul fapt: Dumnezeu este omni-prezent, nu-i aşa?; ceea ce înseamnă că ne supraveghează, dar totuşi ne oferă o libertate de alegere, dându-ne de înţeles că suntem nişte fiinţe cu raţionament propriu, care-şi conduc destinul către punctul final dorit de fiecare. Dar dacă acest Dumnezeu nu este altcineva decât entitatea care visează Pământul şi tot ce-l compune ca un sălaş pentru diverse specii de plante şi animale, printre care şi cel biped, cu sentimente şi raţiune? Toate bune şi frumoase până acum, nu? Creierul are într-adevăr forţa necesară de a ne oferi nouă, muritorilor posibilitatea de a ne imagina traiul nostru zilnic dominat de o minte fie malefică, fie doar omni-prezentă, dar totuşi să ne continuăm nestingheriţi trecerea prin acesta? Cum este posibil să fim conştienţi asupra faptului că suntem nişte iluzii într-un vis creat de altcineva, dar totuşi să visăm la rândul nostru şi ne oprim asupra acestei idei de guvernare fără a întâmpina efecte adverse?

Ştiu, sunt multe întrebări la care răspunsul nu poate apărea atât de uşor (sau poate nici nu există un răspuns), însă aş vrea să vă prezint teoria mea legată de această stare de visare aproape transpusă-n realitate.

Ce-ar fi dacă fiecare om ar fi personajul principal creat de alt om? Cineva de aici, poate chiar acea persoană care stă lângă tine chiar acum, să-şi fi imaginat un erou exact după chipul şi asemănare ta şi astfel să fi luat naştere cu-adevărat?! Autorul operei care eşti tu poate mai trăieşte ori poate nu, la rândul lui fiind şi el născocit de altă persoană şi aşa mai departe… ceea ce iarăşi-mi demonstrează faptul că a fost acel cineva încă de la începuturi, posibil un Dumnezeu care să fi dat startul erei noastre umane, un Dumnezeu care ne veghează încă… astfel s-ar explica de unii-şi imaginează dictatori (au o imaginaţie bolnavă şi sadică), iar alţii suflete gingaşe şi pure.

Cu toate acestea, mai am două întrebări la care doar voi-mi puteţi răspunde de această dată:

Pentru ce fel de personalitate vrei să visezi?

În ce crezi?

Vă aştept comentariile şi, cine ştie, poate naştem (deocamdată) o polemică!