Te iau la o plimbare pe bulevardul vieţii

Credit: Tumblr
Strada verde din copaci
Şi albastră de pe cer
Ajunge până pe pământ
Şi se colorează în vânt
Se-ndoaie peste munţi
Şi scuipă venin dintr-un caduceu
Se transformă-n cap de leu
Caută irişi vorbitori, deloc nepăsători
Culege muţenia viselor
Împrăştie smerenia clipelor
Îi cresc picioare cu roţi
Infinită, cât ar fi, nu deţine suficient trai pentru toţi…

Oamenii o calcă apăsat mai mereu
O scuipă sau se spovedesc pe ritmul unei picături
Unii-şi măzgălesc păcatele cele mai negre cu o cretă
Şi-ngenunchează pe strada verde, închinând memorii

Pe cea albastră nu se mai încumetă nimeni să păşească…
E prea sus şi insuficient marcată
Te poţi prăbuşi în gol
Sau să rămâi gol
în profunzime…

Unii şi-au asfaltat propria stradă
Şi-şi urmează singuri calea
Alţii au rămas orbi şi nemişcaţi
Şi nu mai calcă nicio stradă
Cum e mai bine?
Să-ţi alegi o stradă ca-un bulevard,
Aglomerată, prăfuită şi îndoctrinată?
Sau vrei să capeţi strada ta
Drumul anevoios, cu două tragedii
Prima fiind sfârşitul; îl ai, dar nu-ţi e cunoscut aşezământul;
A doua se leagă chiar de drum:
De unde ştii că e cel bun?

Ultima stradă e cea inexistentă
Rămâi uimit după maşinile care trec fulgerător
Sau la bipezii care râd, cântă şi petrec
Tu stai închis în colţul tău de Rai
Şi nu vezi cum e să ai…

STRADA TA DE TRAI!

Comentarii

Popular

Trăim într-o lume reală sau iluzorie?

Pisica cu ochi de sticlă

ceva în care n-am crezut vreodată.

Câteodată e tăcere