Cercetarea purităţii

Niciodată n-am văzut cum plouă.

Nu am auzit vreodată şipotul.

Nici picăturile cum se preling alene.

N-am călcat într-o baltă întunecată,

nici de noroi nu m-am împroşcat,

Mereu voi fi curată ca lacrima… şi-aşa am să rămân.

Picătura mea e plecată din Soare, cu destinaţie pe Neptun.

Se-nmulţeşte, devine râu, se transformă în ocean…

O lacrimă se desprinde şi se scurge pân’ pe lutul originar.

Culeg din roua dimineţii, de pe-o frunză de trifoi

Pun în palma-mi aspră şi mă gâdilă

Agăţ o picătură în buzunar.

Când am nevoie de tristeţe,

Mângâi dulcea lacrimă şi mi-o asortez

La temperament, la zi, la vis.

Las să-mi şifoneze obrazul, genele…

Îmi imaginez a fi reală

şi-o prind în căuşul degetelor, o fac inel.

Niciodată n-am plâns în ploaie

Nici păcatele nu mi le-am mărturisit

Am rămas nebotezată… de mirosul ploii.