E-A

Cum te metamorfozezi din mort, pierdut în somnul de veci
în persoană, hazardită în realităţi şi clipe reci?
Pe fericire o chemi inapt s-o mai străbaţi
însă a ta viaţa calcă cu paşi apăsaţi
blestemând spiritele agonizante; şi sinceră ea
te aruncă-n vâltoarea beţiilor şi izului de moarte grea
Sufletele firave se zbat în tine, sadismul tău le-ngroapă iar
Ironia ţi se luptă incipient cu destinul, măcar
Totul şi nimicul au un volum prea mare chiar şi pentru ea
Ea, esenţa unei vieţi
Ea, rânjetul unei tristeţi
Ea, timp din anotimp
Ea, “e” din “epilog”
Ea, “a” din “şapte”
Şapte din: I-U-B-I-R-E-A
“Ea”, de la sfârşit!

O fi oare iubirea, începutul de sfârşit? Al cui sfârşit? Cine… ce se termină (cu iubirea)? …

Credit: Tumblr

Comentarii

Popular

Trăim într-o lume reală sau iluzorie?

ceva în care n-am crezut vreodată.

Câteodată e tăcere

Te caut şi nu mă găsesc.