Medicamentul este raţiunea!

Medicament îmi devine raţiunea
combate tragicomedia sentimentelor
Demonic mă privesc în zările unui verde orizont
Negrul se-nconjoară… în cercul interior.

N-am tratat cu un leac prea eficient
uneori, nici nu-mi alină suferinţele
Sadic, abandon ca Prometeu, să mă urc pe tronul Zeilor
Ca un mort în ultimele clipe spasmice…

Deloc nu funcţionează, de parcă nici n-ar exista
îl curentez la neuroni în semn de-ajutor
Mă ignoră creierul, demonul se culcă lângă
Emoţiile se sparg în mine, făcând lumină…

Îmi nefericesc simţurile… le ucid încet
o durere spulberă papile, piele, vene, intestine
Ce fel de durere?

Oare se va termina vreodată? 

Comentarii

Popular

Trăim într-o lume reală sau iluzorie?

ceva în care n-am crezut vreodată.

Câteodată e tăcere

Te caut şi nu mă găsesc.