Universul şi întâmplarea

Eventualitatea de întâmplare a noastră alunecă
în abisul speranţelor destrămate
şi al viselor spulberate…

Praf se alege din noi, praf plin de praf înecăcios,
albicios,
dens şi mereu
mag de suflet greu…

Zbuciumul lumii oarbe ne alungă în depărtări
Înconjuraţi de voci sparte şi priviri iscoditoare
după oameni mari
şi-n apariţii,… rari…

Toţi ne caută, habar n-au a ne găsi;
Ne pierd aiurea, zic că s-au împrăfoşat destul,
iar ale noastre suflări calde se aleg la întâmplare…
din însăşi viaţa prăfuită de timpul ideilor aruncate.

Ce vină avem noi? Ce vină aveţi voi?
Cine e de vină totuşi? Nu se vrea nimeni martir?

Niciunul n-a ales, ci am fost pure întămplări ale Universului albicios
şi de praf, vise moarte nestors…

Comentarii

Popular

Trăim într-o lume reală sau iluzorie?

ceva în care n-am crezut vreodată.

Câteodată e tăcere

Te caut şi nu mă găsesc.