Mă rănesc…

Mă alung din gândurile mele nefaste…
Caut alinare printre vaste
oraşe, ameţite de scântete infame
şi orbi închişi în documente…

Crudul incipit mă felicită…
E un incipit al vieţii care pică
şi se răneşte în trupuri ascunse în sicrie
şi destine ingrate, făţarnice doar mie…

Caut toamna sufletului într-un trecător;
Trece pe la semafor şi simt cum mor
Mi se-nchide singur al meu dor
După o doză infamă de-amor…

Singur am ajuns să purced conturul lumii,
Să mă ascund de mine, în alt eu…

Singur sunt, singur… 

Comentarii

Popular

Trăim într-o lume reală sau iluzorie?

Pisica cu ochi de sticlă

ceva în care n-am crezut vreodată.