A mea să fii, iubito!

Mă izolez pentru câteva zile în faţa hârtiei albe
Deşi mâna încă-mi tremură cu acei picuri de cerneală
Numele-ţi pun la rimă; Oh!, cât aş vrea… dar mi-e teamă
…de insuficienţă…
Te descriu în mii şi prea puţine mii de epitete
Inima-ţi-o tresalt deloc cu dulci metafore
Te prolific în prea multe şi inexistente hiperbole
Ca apoi să te fac să cazi în antiteză, dezgolită de tine
Ne vom compara trupurile cu astrele în poezia mea
Dar nu sunt decât un simplu scriitor
Ce se-ncumetă prea rar a scrie versuri
Totuşi… arde în mine să te consemnez şi pe tine!...

Mi-e teamă însă în continuare
Numele tău, acel scump izvor al dragostei
Să nu-l ponegresc astfel
Cum să fac eu oare? Să mi te las în imaginaţie

Sau a mă ruga la destin să mi te dea pe veci aş putea?

Comentarii

Popular

Un mic joc de cuvinte

Miros de îngeri aproape

Reducere la tăcere

Jurnal de lectură (I)